One hundred one cigarettes

Twelve

Au fost momente când am râs

Văzând ce oameni fericiți

La colțuri,sar în brațe

Persoanelor iubite

Am râs chiar dacă durerea din sufletul meu

Urla haotică-n infern

Aş vrea să simt şi eu iubirea

Iubirea de tată

Să-mi fie alături o persoană

Atât de importantă

Pentru care să-mi dau şi sufletul

Acum prea puțin contează

C-am scos capul din ceață

Inima de sub gheață

Nu mai contează

Trecutul e trecut

Dar prezentul e un dar

Pe care nu-l apreciez

Că nu se ştie niciodată

Un viciun atât de simplu

Îți poate lua chiar viața