Prolog

19.3K 723 158
                                    

Stateam la masa si imi faceam ultimele lectii. Ceasul de pe perete arata ora 8:30.
Afara era intuneric. Doar luna stralucea mareata pe cer. Am privit-o . Niste fiori puternici mi-au cuprins corpul. Am stins lumina lampii si m-am ridicat de la birou.

Mi-am privit mainile speriata: venele mi se innegrisera , umflandu-se foarte tare.

M-am privit in oglinda de pe perete : ochii mi se facusera galbeni, iar venele le aveam negre si pe gat.

O durere sfasietoare ma facu sa cad in genunchi pe podea.

Ce se intampla?

Durerea ma coplesea, facandu-ma sa gafai si sa tremur.

Simteam cum dintii mi se transforma in niste colti ascutiti . Respiram greu, aproape gafaind si scancind de durere.
Unghiile mi se transformasera in gheare ascutite,gata sa sfarie orice.

Am inchis ochii si am incercat sa nu tip de durere in timp ce simteam cum toate oasele mi se rup . Era o senzatie groaznica! Simteam ca am sa mor. Respiram zgomotos,tragand aer cat de tare puteam, caci simteam ca ma sufoc.

Insa toate se sfarsira la fel de brusc precum incepusera.
Mi-am privit mainile. In locul mainilor mele se aflau niste labe imense si paroase.

Am privit in oglinda. Insa aia nu eram eu. Era un lup mare si maroniu. M-am uitat curioasa,surprinsa si socata, inca incercand sa imi revin din soc si din durerea pe care am resimtit-o in ultimile minute.

In schimb, ochii ce mai devreme erau galbeni, acum revenisera la verdele crud de dinainte.

M-am dat inapoi, speriata, lovindu-ma de marginea patului.
Sunt inchisa, era tot ce imi venea in minte. Inchisa....inchisa.... Cuvantul devenea o incantatie ce ma infiora.

Deodata peretii camerei parca incepura sa se apropie de mine, ingrozindu-ma.

Am inceput sa ma invart prin camera , agitata, daramand tot de pe birou si de pe rafturile micii biblioteci din camera, lovindu-ma de ele.

Am vrut sa zic ceva, insa mi-au iesit doar niste maraieli infundate,pe care eu insa le intelegeam.

Ochiii mi-au ramas atintiti la luna plina de pe cer. Se poate oare ca eu sa fiu...varcolac?
Dar nu, asta nu e posibil!

Fara sa vreau am inceput sa urlu. Ma simteam puternica, libera, ca un nou-nascut.

Am auzit niste batai in usa. Mama, e primul gand ce imi veni in minte, cand mirosul ei dulce ajunse in narile mele.

-Ioana, ce faci acolo? spuse mama de partea cealalta.

Am sarit pe fereastra deschisa inainte ca ea sa intre in camera, pornind in fuga pe strazile pustii ale Bucurestiului.

Ma invaluiau o groaza de mirosuri noi pe care nu le mai simtisem pana atunci.

In plus auzeam totul in jurul meu.
Totul era asa...nou si minunat!!

Alergam pe strazi, sub lumina lunii pline, bucurandu-ma de fiecare senzatie noua pe care o traiam. Imi placea cum se simte asfaltul de sub labutele mele. Ma simteam asa libera!

M-am plimbat prin oras, pe strazi intunecate, pana in zori cand, simtind cum ma voi transforma curand inapoi , am revenit acasa, intrand pe geam,inainte de a reveni la forma umana. Norocul meu ca am camera la parter.
Transformarea ma facu sa tremur putin de durere, insa nu chiar asa de tare ca inainte. In cateva secunde eram inapoi eu, fata ce acum cateva ore avea o viata normala de liceanca.

M-am privit in oglinda. Se intampla lucruri ciudate pe aici... Daca sunt intr-adevar varcolac, trebuie sa ramana secret.

Am privit ceasul . Mai am cateva ore pana va trebui sa plec la liceu.

Am intrat in bucatarie.
-Neata mama.
-Neata iubito, ce s-a intamplat aseara? Unde ai fost?
Am inghetat. Apoi am spus pe cel mai neutru ton al meu posibil:
-Am fost sa ma plimb,si asta era un adevar.
-Mi s-a parut ca am auzit zgomote, ca de animal, spuse surazand. Data viitoare sa anunti cand pleci.

Am rasuflat usurata. Am scapat...

Mi-am luat un mar pentru drum si am pornit energica spre liceu.

Alergasem toata noaptea, dar nu eram obosita. Ceea ce e super tare !

Mi-am luat ghiozdanul pe umar si am pornit spre liceu, luand autobuzul.

Mi-a luat ceva timp pana m-am obisnuit cu auzul si mirosul. Ma zapaceau toate zgomotele si mirosurile pe care le intalneam, simtindu-le de cateva ori mai puternic.
Cand cineva se aseza langa mine , mirosul lui ma dezgusta , iar eu am inceput sa simt cum mi se innegresc venele de pe maini.
Mi-am tras manecile peste maini si am coborat la prima statie, mergand pe jos restul drumului. Ma durea capul si ma simteam straniu.

Ajunsa in clasa mi-am trantit ghiozdanul si mi-am scos cartile pentru prima ora.
Priveam plictisita si asteptam scurgerea minutelor.

La venirea pauzei am iesit pe hol, indreptandu-ma spre toaleta.

-Ia uite cine a iesit la plimbare, spuse Denisa, fata fitoasa de la a10a. Eu sunt a 9a. Unde mergi, tocilaro? spuse batjocoritor.

Venele de pe maini mi se innegrisera, iar eu mi-am tras manecile peste ele, intorcandu-ma spre dusmanca mea numarul unu .
Purta mirosul unuia dintre colegii ei . Brusc mi-am dat seama ce inseamna.

-Macar eu mai sunt virgina, spun zambitoare, cum e Stefan la pat? Rad.

Ea se stramba si pleaca, dand din curul ei mult prea bombat .

Se pare ca puterile de varcolac sunt folositoare la ceva.

Ziua s-a scurs fara alte incidente, iar eu am pornit inapoi spre casa.

Ultima statie am decis sa o iau pe jos .

Mergeam linistita ,cand un miros imi atrase atentia, asa ca am pornit pe urmele lui, abatandu-ma de la drum.

Mirosul ma duse intr-o infundatura.

-Ce avem noi aici, spuse o voce din spatele neu, iar eu m-am intors.

In spatele meu se aflau doi barbati , care dupa cum le straluceau ochii, sigur erau si ei ca mine. Mirosul ma conduse la el.

Se apropiau incet de mine, incoltindu-ma si nu cred ca aveau intentii bune.

Am marait fara sa vreau, venele innegrindu-mi -se , iar ochii devenind la fel de galbeni ca ai celor doi.

Insa eu eram una, iar ei doi. Nu aveam nicio sansa impotriva lor. Insa trebuia sa incerc.

-Inapoi voi doi, marai cineva din spatele lor , iar eu am simtit cum inima imi salta .

Cei doi barbati au trecut pe langa salvatorul meu, tremurand,cu capetele plecate. El ii urmarii cu ochii rosii ca focul pana se facura nevazuti.

Se apropie de mine,incet, iar eu l-am privit in ochi,tematoare dar totusi curioasa.

Brusc ochii amandurora s-au facut mov, iar el a spus:

-A mea!

Inima imi batea mai tare, in timp ce lupoaica din mine chicotea incantata. Ma simteam... Minunat...

A mea!  I & II Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum