Un triunghi amoros

Oare sa plang sau sa ma bucur ?!

     Sunt atat de fericita ca implinesc 17 ani deoarece sunt cu un pas mai aproape sa devin majora. Sunt sigura ca azi va fi o zi speciala deoarece am ales o super locatie pentru petrecere, am reusit sa termin la timp cu pregetirile, mi-am invitat toti cunoscutii dragi din Franta si mi-am cumparat o rochieee perfecta...imi place mult deorece imi scoate in evidenta atat bustul generos cat si mijlocul ca de viespe, este stil printesa, lunga pana deasupra genunchilor, dantelata, de culoare alba.

Dorm, cand dintr-o data aud cum imi vibreza telefonul pe noptiera de langa pat iar la scut timp incepe si alarma desteptatoare.

-Nuuu...e 09:00, e prea devremeee...ah, dar taci odata sonerie idioata, oare de ce nu te schimb, ca...esti oribila si enervanta!!!

La un momendat aud in mintea mea o voce, este constiinta mea ce imi spune pe un ton autoritar :  -Ma copilule, tu ai uitat ce zi e azi?! ... si ce ai cu saracu telefon, dupa ce ca te-a sculat mai ai si pretentii la alarma...Hai, trezirea!!! Azi e o zi importanta si trebuie sa te pregatesti din timp pentru ca nu vreau sa ma faci de ras, sa apari la petrecere in loc de fata ce e in centru atentiei pentru cat de bine arata in fata cu rochia sifonata si parul dezordonat!!! 

Dupa cateva secunde de gandire imi dau seama ca am dreptate asa ca ma ridic din pat, trag draperiile, deschid fereastra larg pentru a improspata aerul din camera si ma indrept spre baie pentru a-mi efectu "ritualul" zilnic de dimineata. Dupa ce m-am spalat pe dinti, am facut dus si m-am dat cu spray-ul de corp, m-am imbracat cu o pereche de blugi scurti de culoare deschisa, un tricou negru ce avea pe piept inscriptionat numele firmei, m-am incaltat cu o preche de sandale iar parul l-am prins intr-un coc rebel. Eram gata pentru a ma ocupa si de celelalte mici detali care puteau face diferenta.

Am coborat in living, am deschis leptopul, am dat drumul  tare la muzica si am inceput sa imi pregatesc tinuta pentru seara ce avea sa vina.

Ora 18:00

-Hai mami, hai tati...sunteti gata? mi-am strigat eu parintii in timp ce imi incaltam pantofii negrii din piele intoarsa cu toc de 15 cm si platforma de 4 cm, imi bagam telefonul in geanta plic de aceeasi culoare ce se potrivea perfect, imi mai aranjam putin parul in oglinda si ma uitam la ceasul de la mana.

-Suntem gata!... Ooo dar vai ce frumoasa esti! Stai sa-ti fac o poza, asa...ca de :" inca nu m-am dezlantuit pe ringul de dans"!

-Hai mami odata ca ajung invitatii inaintea noastra!!!

........................................................................................................................................

Ora 02:00

 La un moment dat, il vad pa tatal meu ca vine spre mine, ma ia in brate, ma pupa pe frunte si imi spune : - Sunt mandru de tine pentru ca am o fiica superba si desteapta si de aceea nu m-am putut abtine ca singurul cadou de ziua ta sa fie suna de bani pentru organizarea acestei petreceri...asa ca...mai am inca ceva, e surpreza, vrei sa afli ce este?

La inceput m-am gandit doar la discursul emotionant al tatalui meu...dar nu foarte mult pentru ca mi-au aparut in minte cuvintele" fiica superba". Adevarul asta este, chiar stralucesc in seara  asta si la propiu si la figurat, sunt fericita. Iar apoi ... BOOM...cuvatul "surpriza". Asa ca eu ii raspund: -Iii, si eu te iubesc tati!...Multumesc!...DA DA DA!

Imediat dupa ce i-am raspuns tatalui meu, din spate sau napustit asupra mea doua persoane. 

-Aaaa...navalesc tatarii, fugiti!!! Mai intai mamele si copiii! am spus eu in gluma.

Ma strangeau atat de tare in brate incat nici nu am putut sa-mi dau seamna cine erau persoanele acelea atat de afective cu mine.

-Nuu...aveti grija la par! Usor...rochiaa mea!

Dupa secunde bune de imbratisari si pupicuri am reusit sa-mi dau seama cine sunt cele doua siluete destul de cunoscute...Bianca si Antonia : - Nu pot sa cred, va iubesc...nu pot sa cred ca ati venit pentru mine, ca voi sunteti cadoul meu!... Ce tareee!!!

-Da, si noi ne bucuram sa te vedem, mai ales ca acum vom putea fi din nou cele mai bune prietene, "nebunia cartierului" !!!

-Ce vrei sa spui?! 

-Nu ti-a spus tatal tau?!

-Ce sa imi spuna? Pe bune, ma speriati!

-Stai calma! Sti...de fapt noi am venit sa va luam acasa, plecam impreuna in Anglia!

-Ce?

-Slujba tatalui tau il trimite inapoi in Anglia, sa munceasca acolo iar voi o sa va intoarceti acasa!...La multi ani!!!...Dar de ce ai fata asta?!

-Serios?!

-Nu te bucuri, nu te bucuri ca vom putea petrece din nou timpul impreuna, ca vom fi din nou gasca aceea de fete mereu invidiata si de nedespartit?!

-Ba da...Iupiii. Ma bucur, chiar foarte mult!!! Multumesc si va iubesc!

-Imbratisare de grup??? spuse Bianca.

-Imbratisareee!!! ... Acum hai sa intram si sa petrecem, doar avem multe motive!

-Ooo da !!! mi-au raspuns fetele in cor.

......................................................................................................................................

Ora 04:45

Ajung spre dimineata acasa si urc in camera mea, imi aruc pantofii in baie, imi pun plicul pe o masuta, nu inaite de a-mi scoate telefonul si a-i oprii alarma, ma dezbrac si imi pun pijamaua cu soricei iar apoi cobor in living pentru a le spune noapte buna fetelor si a-mi lua un pahar cu apa din bucatarie.

-Sa visati frumos!!!

-Daaa, speram. Oricum ziua asta e rezervata somnului!!!

-Hihihi!!!

Odata ce am ajuns in camera, am pus paharul pe noptiera si m-am aruncat in pat...m-am aruncat ca din pod ca la cat eram de obosita imi puteam da acordul pentru orice.

In timp ce ma uitam pe tavan si asteptam sa ma ia somnul am oftat spunand: - In sfarsit, acasa...in patul meu!

Cand am sesizat ce am spus am realizat ca incurand ma voi muta in Anglia, chiar acum cand tocmai ma acomodasem cu lumea, cu tara, cu limba, imi facusem prieteni.

     Nu mi se pare corect! Ma bucur ca ma intorc acasa si mai ales ca stiu ca mai e un an si voi deveni majora iar parintii imi vor da voie sa raman in casa din Londra daca tatal meu va fi din nou nevoit sa plece alaturi de mama. Dar parca imi place si aici. Chiar nu vreau sa ajung in Londra si sa-mi dau seama ca imi este dor de tot ce am intalnit in Paris!

Dupa cateva minute bune in care in sufletul meu s-au dat batalii, am izbugnit in plans si am adormit astfel.