Partea întâi

215 5 3
                                    

PROLOG


12 Aprilie 2001 - JOI

WITTENBERG - GERMANIA

12:50 p.m.

PIAȚA CENTRALĂ - LUTHERSTADT

În piața orășelului german Wittenberg, statuia călugărului Martin Luther se ridică falnică vestind de două zile încoace o însorită zi de joi. După nesfârșite ploi, orașul avea nevoie de un asemenea răsfăț.

Se arată o fată înaltă, slăbuță și blondă ce se îndreaptă grăbită spre o anumită destinație, cu geanta de umăr. Privirea de un verde smarald este îndreptată tot înainte, pe aleile lungi și înguste, pavate atent cu plăci de-un gri luminos. De o parte și de alta a drumurilor din Wittenberg se ridică felinare, iar în spatele acestora clădirile atent vopsite în nuanțe de portocaliu, cu ferestre poziționate intenționat la aceleași înălțimi fiecare. Orașul pare o mare oglindă, simetric. Ochii fetei se îndreaptă apoi la ceasul de la mână.

- Sunt în întârziere! Firar! strigă în gândul ei, grăbind pasul. O să ajung târziu! trece de magazinul preferat la care se uită zilnic cu un oarecare interes vestimentar, dar de data aceasta merge nepăsătoare pe lângă el. Magazinul are două vitrine mari de o parte și de alta a ușii de lemn de abanos. De afară se poate vedea tot interiorul.

- De ce este atâta lume astăzi în oraș? gândește tensionată, simțindu-se în vocea ei un praf de oftică apăsătoare.

Grăbită să părăsească piața, uită să verifice în stânga și-n dreapta ei. Trece strada, ca apoi să-i tresară un țipăt rapid și scurt.

---------------------

12 Aprilie 2001

WITTENBERG - GERMANIA

12: 47 p.m.

INTRAREA ÎN ORAȘ - APROAPE DE PIAȚĂ

Thomas conduce pe strada micuțului orășel german. În același timp vorbește la telefon și aruncă priviri admiratoare orașului și asupra a tot ce poate vizita.

- Cameron, e genial aici! Destul de aglomerat azi, dar interesant. Să fi văzut porche-ul pe lângă care am depășit mai devreme. O să-mi iau unul odată... Roșu! Nu, momentan mă duc la hotel. Barurile mai târziu amice. râde şi dintr-o dată Thomas pune frână brusc. Se aude un zgomot de lovitură în fața mașinii.

- Doamne! Cameron, te sun mai târziu! coboară speriat din mașină, și fuge înaintea acesteia.

---------------------

- Ai înnebunit? strigă fata furioasă.

- Eu? Tu ai sărit în fața mea.

- Se numește trecere de pietoni, aiuritule!

- Nu-ți permit să-mi vorbești așa, tu... răzgâiato.

- Clasic! i-o taie ea cu un oarecare sarcasm dând de înțeles că replica lui i se părea patetică. Ei bine, eu nu-ți permit să-mi distrugi hainele. Frumoasă zi ți-ai mai ales!

- Da, într-adevăr frumoasă... și Thomas privește fata din cap până-n picioare, mușcându-și vizibil buza inferioară.

- Glumești, nu? adaugă fata cu dezgust, punându-și mâna în șold și ridicându-și sprâncenele.

---------------------


Capitolul 1

*

- VACANŢA -

26 Ianuarie 2001

WASHINGTON - S.U.A.

12:30 p.m.

BIROUL DE AVOCATURĂ BK&SK - ÎN BIROUL LUI THOMAS BROOK

Nu trecuse mult de la plecarea ultimului client și tânărul avocat stătea pe scaunul său, moțăind cu o revistă cu destinații pe față, cu picioarele pe birou. Pe jumătate adormit, Thomas visează la o vacanță cât mai curând, pentru că de mult timp nu și-a luat una.

Ușa se deschide, iar o doamnă înaltă, suplă, îmbrăcată într-un costum formal gri se adresează cu voce calmă și inițial sarcastică:

- Domnule Thomas, mă scuzați că vă deranjez așa nepoliticos din munca dvs. copleșitoare, dar aveți aici un proces de rezolvat al domnului Laslo Collins, venit ieri în legătură cu divorțul. și-i trântește un dosar pe birou.

- Oh, bine Sindy. răspunde Thomas dezinteresat, conștient totodată că intenționat nu i-a nimerit numele.

- Este Stacy, domnule! întrerupe aceasta pe avocat dându-și ochii peste cap, obișnuită cu aceste tachinări, apoi pleacă.

Thomas rămâne cu ochii pe secretară până dispare din vizorul său, gândindu-se flămând la cât de bine îi stă îmbrăcată în gri. Este o femeie înaltă, brunet-roșcată și „are un corp de milioane", cum spunea el. Însă, spre dezamăgirea lui, Stacy este căsătorită cu unul dintre cei mai bogați localnici aiStatelor Unite. Thomas se reculege însă:

- Unde rămăsesem? Ah, da! Germania.

Thomas îşi plănuia astfel o vacanţă într-un mic orăşel pe care-l ştia din revistă și care promitea sigur că în perioada primăverii era uimitor, bogat în frumusețea dată de soarele pal.

---------------------

Thomas este un tânăr înalt, șaten și cu ochii albaștri ca cerul senin de vară în briza răcoroasă a mării. Locuiește în Washington în propria sa vilă, singur. Copleșit peste măsură la vederea unei domnișoare, pierzându-și rațiunea și poftind la fiecare ocazie de ce are America mai frumos de arătat, Thomas este bărbatul care petrece în fiecare noapte alături de compania iubitelor sale pescuite din imensul ocean al Statelor Unite. Tatăl său s-a ocupat special de admiterea lui în biroul de avocatură, astfel că la douăzeci și patru de ani este un excelent și căutat avocat, dar care de cele mai multe ori cade ușor în vraja clientelor atrăgătoare, uitând de fapt pentru ce se află acolo.

---------------------

26 Ianuarie 2001

WASHINGTON - S.U.A.

14: 22 p.m.

SALA DE CONFERINȚE A BIROULUI DE AVOCATURĂ

În sala de conferințe, Thomas i se plânge lui Cameron, colegul său de muncă și totodată prietenul cel mai de încredere, cum serviciul îl dă peste cap și-și plănuiește astfel vacanța mult dorită.

- Oh, Germania! Am auzit că primăvara e frumos acolo. spune mulțumit Cameron, fumându-și relaxat ultima țigară din pachet.

Având astfel o ultimă părere aprobantă, Thomas spune secretarei să-i completeze fișa de concediu pentru luna aprilie, în plină primăvară, urmând să petreacă o lună liniștită în frumoasa Germanie.

- O să petrec în sfârșit! gândește tânărul avocat reverind deja la clădirile construite identice, toate cu acoperișuri portocalii unde la fiecare colț de stradă poate da de domnișoare apetisante și de plăceri cum numai Europa oferă.

- Germania, păzea că vin! adaugă acesta cu voce tare, rezemându-se de spătar și terminându-și paharul de vin. 


Crinul- Opt sute de ani de agonie -Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum