Alte Preferinte.

Capitolul 9.

Perspectiva Tris.

Am fost lasata sa ma odihnesc, iar gasca a plecat fiecare incotro... Pe la 16:00 ma trezec... oh super, am dormit doar 3 ore😒😒... Incerc sa ma dau jos din pat si atunci...:
- Auuuuuuu....! * tip eu cat toata casa ca si cand as fi taiata pe viu*
In cateva secunde Tomas intra in camera mea speriat si se uita ingrijorat la mine:
- Hei, esti bine? * spune el*
- Ti se pare ca daca eram bine mai tipam ca din filme horror?
- Asa e... Hai sa te ajut.
- Ce cauti in casa mea?
- Sunt fiul prietenei mamei tale... Si voi sta aici ceva vreme...
- Ahh... baga.mi.as in ea de soarta...
Il vad cum vine sa ma puna in pat, iar apoi se indreapta spre cremele de rani... Ma uit le el ciudat si apoi hotarasc sa il bag putin in sperieti:
- Bai... ce crezi ca faci?
- Taci din gura si nu mai face pe diva.
- Sa nu te prind ca te atingi de mine.
- Trebuie sa te dau cu crema, nu te mananc.
- Bine...
Imi ridica haina si ma da cu crema pe ranile de pe spate:
- Auu... Doamne ce doare.... Ahhhh, te omor.
- Ce dracu ma omori pe mine?
- Pai daca ma doare.
Nu mai spune nimic si continue sa ma dea cu crema... Ma intorc cu fata ca sa ma dea cu crema si pe abdomen si in lateral, dar nu ridic bluza mai mult decat deasupra abdomenului... Fara sa.mi dau seama isi apropie buzele de o rana de a mea si incep sa tip de durere:
- Ahhh... Auchh... Gatu ma.tii!
- Gata sefa, nu mai fac nimic.
Arunc cu perna dupa el ca sa iasa afara si apoi raman singura... Lacrimile incep sa.mi cada pe obraji si injur puti pentru ca nu suport sa ma vad asa slaba, si totusi .... ahhh, urasc.

Mama vine la mine sa ma ami ingrijeasca, mi.a dat si de mancare, iar apoi hotarasc sa ma culc...
Urmatoarea zi gasca vine la mine si ma ajuta sa ma tin pe picioare... Dupa cam 15 minute de incercat... ma asez pe canapea injurand, iar apoi Drew se aseaza langa mine si eu imi pun capul pe pieptul lui :
- Lasati.o 15 minute, are nevoie... O doare rau... Duceti.va sa aduceti si voi niste pizza si suc. *spune Drew*
Ramanem doar noi doi si pentru ca stiu ca imi e un prieten bun, imi dau drumul si incep sa plang... Poate nu e chiar o idee buna, dar pur si simplu nu m.am putut abtine:
- Hei, ce ai patit? * ma intreaba*
- Ma doare, e greu... Incerc si iar incerc sa.mi folosesc picioarele si mainile cum trebuie, dar ranile de pe corpul meu ma injunghie in mii de parti... Nu pot.
Ma strange in brate bland si imi mangaie capul... Ma departeaza, iar apoi ma saruta parinteste in varful capului... :
- Esti cea mai puternica persoana pe care o cunosc... Mai puternica si ca mine... Ai trecut prin toate astea si nu te.ai plans decat cand pur si simplu ai avut nevoie... Ai inceput sa plangi acum, cand suntem doar noi doi, nu toti ceilalti... Eu n.as reusi sa ma abtin... Si cu toate astea tu reusesti, si vei reusi sa redevi tu cea de dinainte, sunt convins.
Ii zambesc si ma las iar in bratele lui mari si musculoase, totodata calde si pline de iubire...

Perspectiva Tomas.

M.am dus la Tris in camera... Eram ingrozit de tipatul auzit mai devreme, ce s.o fi intamplat?... Intru si o vad pe jos... O pun in pat, iar apoi o ung cu crema pe ranile asa de adanci ale ei...Mi se rupe sufletul cand o vad lovita si taiata in atatea locuri si atat de grav... Ca de... soarta face ca ea sa se accidenteze si ca cada pe o sticla de bere sparta.... Imi e asa mila de ea... Simt cum sangele imi pulseaza in vene si cu inima o ia la goana cand ii ridic bluz si mai ca ii deschideam si sutienul... Tomas, nu te gandi la asta acum... Ea e ranita si tu ai chef de glume proaste... Protejeaz.o...!
Cand termin de uns ranile imi apropii pe nesimtite buzele de una di ranile ei de pe umar si ea incepe sa tipe:
- Ahhh... Auchh... Gatu ma.tii!
- Gata sefa, nu mai fac nimic.
Arunca cu o perna dupa mine, iar eu ies din camera si ma duc sa ma uit la un film... Sau mai degraba sa ma uit prin film caci gandul imi statea doar la ea...
Urmatoarea zi simteam cu mi.as da sufletul pentru ea, sufera atat de mult... Nu mi.a placut ca am lasat.o singura cu Drew, dar tori imi spuneau ca ar fi bine sa o las, ca poate are nevoie sa stea sa vorbeasca cu un prieten apropiat...

Perspectiva Drew.

Recunosc, poate m.am inselat... Prefer sa fie sanatoasa si fericita, chiar daca asta inseamna sa fie cu Tomas si nu cu mine, decat sa o vad cum sufera... Cum in fiecare miscare trebuie sa adauge si cate un mic "auch"... Ma doare ca sufera in halul asta si sper sa se faca repede bine...
Am ramas doar eu cu ea... Tris sta cu capul pe pieptul meu, iar apoi incepe sa planga amar:
- Hei, ce ai patit? * o intreb eu*
- Ma doare, e greu... Incerc si iar incerc sa.mi folosesc picioarele si mainile cum trebuie, dar ranile de pe corpul meu ma injunghie in mii de parti... Nu pot.
O strang in brate cu grija si ii mangai capul, dupa care o departez si o sarut in varful capului:
- Esti cea mai puternica persoana pe care o cunosc... Mai puternica si ca mine... Ai trecut prin toate astea si nu te.ai plans decat cand pur si simplu ai avut nevoie... Ai inceput sa plangi acum, cand suntem doar noi doi, nu toti ceilalti... Eu n.as reusi sa ma abtin... Si cu toate astea tu reusesti, si vei reusi sa redevi tu cea de dinainte, sunt convins.
Imi zambeste si se lasa in bratele mele... Ma bucur ca probabil am reusit sa o fa sa se simta mai bine si sper sa toto fa sa nu mai fie trista, iar intr.un final sa fie tot aceeasi Tris pe care o stiu.

Hei, sper ca povestea a devenit mai interesanta, astept pareri... va pup :*