Indragostita de propriul inger pazitor II [On Hold]

Capitolul 20

Pov.Eric

Stateam in salon si ma uitam pe geam in timp ce imi tineam mainile in buzunar.Intunericul se asternuse peste oras,iar soarele fusese inlocuit de luna.Lena inca dormea de la acele somnifere pe care i le daduse asistenta.Ma gandeam prin cate am trecut amandoi de-alungul timpului,si totusi am ramas impreuna.Eram atat de norocos sa o am langa mine,fara ea as si fost doar o umbra, pentru ca fara ea nu ar exista viata.

Cu gandurile in toate partile, am plecat de langa geam si m-am apropiat de patul ei.M-am aplecat si am sarutat-o pe frunte apoi m-am asezat pe scaun tinand-o de mana.Chiar atunci si-a deschis ochii si,dupa ce si-a mutat privirea prin toata incaperea usor cofuza,si-a retras brusc mana.Nu stiam de ce a avut aceasta reactie si de ce ma privea acum ca pe un strain.

 Eric:Ce s-a intamplat Lena?

 Lena:Cine esti tu?Si de unde stii cum ma cheama?intreaba confuza

 Eric:Termina cu glumele astea.Nu incerca sa ma sperii.o indemn eu cu o privire calda

 Lena:Nu e nici o gluma.Nu te cunosc.Si in plus,ce caut eu in spital?Aseara eram pe malul marii.zice incepand sa se agite

Atunci am simtit cum respiratia mea s-a oprit in loc.Cum era posibil sa ma fi uitat?Cum?Doar nueram o jucarie de care sa te plictisesti si sa o arunci si nici o persoana mai indepartata de ea.Eram prietenul,iubitul ei si,mai presus de toate,sotul ei.

 Eric:O,Doamne!Sunt eu Eric.Chiar nu iti amintesti de mine?am intrebat speriat

 Lena:Nu,nu imi amintesc decat ca aseara am adormit pe malul marii.spune privindu-ma speriata

                                                              ***

 Doctorul:In ce an suntem?

 Lena:In anul 2008.spune uitandu-se in gol

Gresit.Eram in anul 2013 la inceputul lunii septembrie.In anul 2008 deabea o intalnisem pe Lena,mai exact a doua zi de la revelion.Cum putea sa incurce anii?Si mai ales cum putea sa nu isi aduca aminte de mine!?Era abdolut absurd.

 Doctorul:Care este ultimul lucru de care iti aduci aminte?

 Lena:Hmm….Eram pe malul marii,chiar in noapte dintre anii 2007-2008 si ma uitam pe cer.Eram extrem de suparata,ma simteam pierduta la gandul ca mama murise de cateva luni.a spus in timp ce colturile ochilor i s-au umezit

 Doctorul:De el iti amintesti?o intreaba aratand cu degetul spre mine

 Lena:Nu.Imi pare rau dar chiar nu imi amintesc de tine.zice uitandu-se in ochii mei

 Doctorul:Nici o problema,cu timpul iti vei aduce aminte.o incurajeaza el  Domnule Eric,urmati-ma.imi zice facandu-mi semn sa ies afara din salon

Am mai privit-o odata pe Lena,apoi am inchis usa in urma mea.

 Eric:Deci ce are? Cum de nu ma recunoaste?intreb ingrijiorat

 Doctorul: Se pare ca pacieta are o amnezie retrograda.Socul cauzat de pierderea sarcinii i-a afectat atat constientul,cat si subcositentul, astfel incat mintea doamnei Lena s-a intors in timp la o alta trauma care a marcat-o.Intr-un cuvant ea nu isi mai aminteste nimic de dupa seara dintre anii 2007-2008.

 Eric:Dar isi va reveni nu?Vreau sa spun ca, memoria o sa-i revina la loc nu?intreb cu o voce aproape disperata

 Doctorul:Din pacate totul este posibil.Unii pacienti isi revin in cateva ore,saptamani,iar altii……..niciodata.Problema este ca deocamdata pacienta este slabita.A suferit o operatie pe inima acum 48 de ore,a pierdut o sarcina, iar acum si-a pierdut si memoria.Trebuie sa fim foarte atenti cum ne comportam cu ea si ce informatii ii transmite.Deocamdata trebuie sa gasiti o poveste cat mai credibila pe care sa i-o spuneti si sa o duceti acasa,in locurile cuoscute.O si deocamdata incerati sa aduceti in preajma ei doar persoane cunoscute si sa-i castigati increderea.Poate cu timpul o sa inceapa sa-i revina memoria.