Ea mergea pe strada , adancita in gandurile ei. Deja trecuse un an de la acel sarut. Nici ea nu stie de ce a marcat-o asa tare un simplu sarut. El nu a mai dat niciun semn...il mai vede in pozele de pe facebook, dar rare ori. De cand a aflat ca s-a impacat cu iubita lui, ea nu a mai indraznit sa il contacteze vreodata...adica niciodata. Si mergand pe strada, a vazut pe cineva. Era inalt, dar nu ii putea vedea chipul deoarece acea persoana era cu spatele la ea. S-a oprit in mijlocul strazii uitandu-se la acel baiat. I-a vazut parul, aceeasi geaca de piele neagra pe care a puratat-o si in aceea zi. Mai trebuia doar sa ii vada chipul. Da, el era. S-a intors doar putin, dar ea a reusit sa il recunoasca. A fost destul sa il revada, oare sa il si salute? Da, pentru ca ea inca tinea la el...se apropia..el nu o vazuse:
-Buna, zice ea cu glas stins.
Baiatul se intoarce cu fața la ea. Cand o vede, lacrimile incep sa ii apara incontrolabil in ochi. Ea nu stia ce sa faca, doar il salutase..
-Buna, zise el cu acelasi glas stins si tremurand. A luat-o in brate.
CITEȘTI
Blogul Pierdut
Short StoryCe faci cand simti ca totul e pierdut? Ce faci cand toti se indeparteaza de tine incetul cu incetul? Si cum ramane cu sentimentele pe care le dobandesti cand ai ajuns singur intr-o lume aglomerata? Deja e prea mult...prea multe intrebari fara raspun...
