[epilog]

111 16 2
                                    

'dumnezeule'

'avionul meu aterizează zayn'

'zAYN MALIK UNDE EŞTI'

'ZAYN O IAU RAZNA, RĂSPUNDE'

Inima îmi bate cu putere în piept când mă ridic în sfârşit de pe locul meu, aşteptând ca persoana de lângă mine să îşi ia geanta de deasupra şi să se mişte. Mi-am luat repede geanta, punându-mi-o pe umeri în timp ce îmi făceam, agitată, drumul spre ieşirea avionului. Mergând în spatele celorlalţi pasageri, intrăm în aeroportul larg.

Mi-am muşcat neliniştită buza, aşteptând bagajul meu, observând geamantanul în culorile armatei apropiindu-se. Mergând spre el, îl iau şi ridic mânerul pentru a-l putea trage. Telefonul mi-a bâzâit în mână, atenţia mea îndreptându-se imediat spre acesta.

zayn: Sunt aici baby calmează-te

zayn: Eşti aproape de ridicarea bagajelor?

'da, tu unde eşti???'

zayn: Sunt pe colţ lângă un automat, vino găseşti! :)

Am dat drumul unei respiraţii tremurate înainte să merg unde a spus el. Nu l-am recunoscut imediat, dar când am făcut-o, inima mea a îngheţat. Era minunat. Părul lui era aranjat pe dreapta, iar laturile şi spatele erau tunse.

El purta o jachetă maro de piele cu o pereche de blugi skinny negri tăiaţi în genunchi şi pe faţă avea puţină barbă. Zayn stătea acolo, bătând Doc Martenşii lui de podea *sper că înţelegeţi* în timp ce se uita în jur. Încheieturile lui tatuate au apucat semnul cu numele meu, uitându-se prin jur încă o dată.

Apoi m-a văzut.

Era de parcă totul îngheţase şi tot ce puteam să văd era el. S-a uitat aspru la mine înainte să arate spre semnul cu numele meu, un zâmbet uriaş apărând pe faţa mea în timp ce am aprobat. Zayn a aruncat semnul şi s-a îndreptat spre mine, eu făcând la fel. Am grăbit amândoi pasul înainte să ne ciocnim unul de altul, strângându-ne strâns în braţe.

"Dumnezeule, eşti tu!" A murmurat în scobitura gâtului meu în timp ce ne învârteam într-un mic cerc.

"Zayn, Dumnezeule. Chiar se întâmplă, eşti real." Am râs, îndepărtându-mă pentru a mă uita la el. Ochii mei s-au umezit când am chicotit din cauza jenei, uitându-mă la podea.

"Desigur că sunt real, babes. Doar nu credeai că te-aş minţi, nu-i aşa?" A zâmbit, limba lui trecând repede peste buzele lui roz.

Voiam să sărut acele buze.

"Pot să îţi spun ceva?"

"Normal."

"Te iubesc."

Trăgându-l aproape din nou, nu m-am putut abţine să nu zâmbesc. "Şi eu te iubesc, Zayn."

♡☆♡☆♡☆♡

"Împărţim patul?"

"Dacă e în regulă, da."

Am oftat, aruncându-mă pe salteaua moale. Patul a scârţâit şi s-a lăsat în jos când l-am simţit pe Zayn întinzându-se lângă mine, degetele lui mângâindu-mi lent obrazul. Mi-am închis ochii şi am adormit, ultimele cuvinte pe care le-am auzit fiind:

"Vise frumoase."

A/N: Doamne, deci chiar nu îmi vine să cred că am terminat cartea. Vă mulţumesc mult tuturor pentru toate citirile, voturile şi părerile, şi pentru simplul fapt că aţi citit această carte şi aţi fost alături de mine până în acest moment. Sunt foarte curioasă cum vi se pare acest sfârşit şi vă aştept părerile. Vă iubesc! ❤ voi face şi un Q&A, vă aştept întrebările la capitolul urmăror, dedicat special acestui lucru :)

sweet dreams ♔ zjm (tradusă) ✔Where stories live. Discover now