One for Another(seria One- Volumul 2)

6. Ce am făcut?

-Deci... vrei sa facem sedinta mergand prin parc? intreba ea amuzata.

Cezar isi trecu mana prin par.

-Mai avem putin, mormai privind visator in jurul lui.

Hm...intresant. Oare au vreo insemnatate toate locurile pe care le alege pentru sedintele de terapie? Inseamna ceva pentru el toate aceste locuri? Judecand dupa atitudinea lui as spune ca da, dar poate la fel de bine sa fie si din cauza lucrurilor care i s-au intamplat cat nu ne-am vazut.

-Gata, am ajuns, spuse Cezar si se aseza pe o banca. Isi baga mainile in buzunarele jachetei si privi in fata catre lacul ce se intindea in fata lor. Devon privi fascinata apa cristalina si zambi. Era chiar frumos aici. Era liniste si placut. Se aseza pe aceeasi banca punandu-si piciorul stang peste cel drept. Isi scoase din geanta carnetelul obisnuit si un pix.

Nu-mi place carnetelul ala deloc. Imi aminteste de fiecare data ca ea e doctorul si eu pacientul cu o doaga sarita care are nevoie de ajutor. Fara el m-as simtii ca si cum as vorbi cu o persoana apropiata, cu un...prieten.

Devon observa felul cum se uita barbatul la carnetel.

-Te deranjeaza ca-mi notez ce imi povestesti? il intreba.

Cezar isi fixa privirea in fata.

-Sincer? Da, ma deranjeaza. Stiu ca trebuie sa-ti iei notite si alte chestii, dar ma enerveaza.

Devon incuviinta si inchise carnetelul bagandu-l inapoi in geanta.

-Gata, acum imi spui ce s-a intamplat?

-Dupa ce am plecat de la tine, marti dimineata, m-am dus acasa si cand am vrut sa descui usa am vazut ca era deja deschisa, am intrat si l-am vazut pe frate-meu impreuna cu un barbat si o femeie. I-am intrebat ce se intampla si cine sunt? Sti ce mi-a zis femeia? 

Cezar facu o pauza scurta dupa care reveni la fel de revoltat.

-Ca e sora-mea! Nu stiu daca James ti-a spus, dar eu sunt adoptat. Mama mea naturala m-a abandonat la usa parintiilor mei cand aveam doar o saptamana. Nu am vrut niciodata sa aflu ceva despre familia mea biologica, pentru ca nu mi-a pasat. Parintii mei nu au facut niciodata diferenta intre mine si James, si nici el. Sunt copilul lor si atat. James e singurul meu frate. Asta stiam eu. Si dintr-o data vine femeia asta si imi spune ca e sora mea si ca ma cauta de aproape trei ani, de cand a aflat de existenta mea, si asta tocmai de la mama noastra care, culmea, vrea sa ma cunoasca si sa-si ceara iertare ca ma parasit.

Cand se opri lua o gura mare de aer si isi lasa fata sa alunece in palmele sale. Ofta. Devon incerca sa memoreze tot ce-i spusese.

-Sora ta a ramas cu mama ta biologica?

-Nu, se pare ca si pe ea a lasat-o in grija surorii ei, care dupa spusele lui Hope s-a purtat groaznic cu ea!

-Ce te deranjeaza mai exact, ca sora ta a aparut asa din senin sau ca iti aduce vesti despre mama ta adevarata?

Barbatul se gandi cateva secunde.

-Amandoua! Nu vreau o sora! Poate ea nu a avut o copilarie prea frumoasa, dar eu da. Mama si tata au avut grija sa fiu un copil fericit. Nu am nevoie de ea sau de femeia aia care spune ca e cea care m-a nascut.

Cezar se ridica de pe banca si incepu sa faca cativa pasi in fata. Isi tinea mainile in buzunarele jachetei si privea in apa limpede din lac. Devon se ridica si ea si merse langa el. Isi stranse mainile la piept si se uita in fata.

-Personal, cred ca ar trebui sa vorbesti cu sora ta. Nu e vina ei ca mama voastra va parasit pe amandoi. Daca s-a chinuit atat sa te gaseasca de ce sa-i refuzi macar ocazia de a te cunoaste. Spuneai ca mai era un barbat acolo, el cine era? il intreba.