Asteptam deja de o vesnicie.Simteam ca o clipa in plus mai trebuie sa dureze,pana sa explodez ,fiindca supradoza de adrenalina ce am fost silita sa o iau azi imi era de ajuns.
Am intors o singura data privirea,acum o ora. Ochii mei nu reusira sa le distinga siluetele din cauza noptii ce se instalase de-a binelea pana imi gasisem o ascunzatoare.Dar le-am putut distinge tropaitul pasilor care sunetele creaturilor noptii nu il puteau camufla.
Acum e acum.
Speram ca aceste cuvinte vor trezi o farama de curaj in mine.
Nu o sa poti sta ascunsa o vesnicie.Ei te vor gasi intr-un final.
Atunci asta e! Nu imi e frica sa ii infrunt.
M-am ridicat anevois si mi-am scuturat pantalonii prafuiti. Eram neinarmata ,o miscare prost gandita.
Totusi nu le dadeam sanse sa ma gaseasca in bezna noptii.
Am auzit pasi,pasi care veneau spre mine din toate directiile.
Nu trebuia sa ies din ascunzatoare.
Am intins mana spre stejarul ce stiam ca e in spatele dar nu il putem pipai. Am intors privirea spre copacul ce imi oferise protectie constantand ca nu mai era nimic in locul lui. Era ca si cum disparuse in timpul cand nu l-am bagat in raza mea vizuala.
Am intors privirea in toate partile. Nu mai era intuneric. Soarele era pe cer lovindu-ma in fata insa in jurul meu totul era sterp.O intindere infinita ce nu cuprindea nimic. Unde a disparut toata vegetatia? Era ilogic,nu avea nici un sens si crezand ca e doar o iluzie ,am inchis incet ochii.
Sunt pusa la pamant de un corp ce se loveste de al meu. Neintelegand ce putea fi , deschid din nou ochii.
Mai bine nu o faceam.
Toti monstrii ce ma urmarisera ore intregi in padure se aflau de jur imprejurul meu. Ai lor erau pasii care se auzeau.
Altul sare spre mine avand grija sa isi lase amprenta ghearelor sale asupra mea. Am inghitit in sec cand am privit la pantalonii ce se colorara in rosu in locul in care ghearele sale atacara.
Nu le puteam distinge trasaturile fetei dar simteam ca vor sa ma faca bucati. Doi dintre ei se indeparteaza unul de celalalt lasand un spatiu liber intre ei. Era suficient loc ca sa trec printre cei doi si s-o iau din nou la goana cu ei pe urmele mele.
Asa am si facut. Alergam.Nu ma voi opri. Ei se apropiau tot mai tare si aveam impresia uneori ca le simt respiratiile in ceafa. Dar atunci clatinam din cap si-mi continuam drumul spre scapare.
-Aaa...
Sunt doborata de greutatea corpului unui monstru ce isi infinge ghearele in mine creand durere. Nu puteam sa fac nimic ,el era deasupra mea.
M-au prins din urma,au reusit sa fie mai rapizi decat mine.
Cel care se catarase pe spatele meu coboara, intorcandu-ma cu fata spre cer... stiam ca e ultima daca cand o sa-l vad. Isi ridica bratul , o miscare urmatoare si ghearele ma sfasiau.
-Ajutor! Ajutor....
Dar nu mi s-a intamplat nimic. Sunt zgaltaita de doua brate si cand deschid ochii intalnesc privirea speriata a surorii mei.
-Katniss! Monstrii...m-au prins,voiau sa ma omoare...Katniss,era sa mor.
Nici nu realizam ca plang pana ce sa simt gustul sarat al lacrimilor. Sora mea isi foloseste bratul stang pentru a ma trage in bratele ei.Celalalt il lasa pe spatele meu ,mangaindu-ma exact cum face si mama cand am un cosmar cu care o trezesc si pe ea.
-A fost doar un cosmar,Prim.
....
Esti o lasa! Esti o lasa!
-Lasati-ma in pace!
Tip ducandu-mi mainile la cap pentru a opri vocile ce nu-mi dadeau pace si imi bantuiau gandurile.
In bratele surorii mele,ma simtisem ocrotita de orice pericol,indiferent cat de mare. Dar de cand ea a plecat,nu ar fi facut-o daca nu trebuia, sentimentul de inutilitate persista ,crescand in fiecare secunda.
Esti o lasa!
-Nu sunt o lasa!
Trebuia sa-i dovedesc cuiva ca e o minciuna sa fiu atacata cu acel cuvant...lasa. Nu am fost niciodata lasa.
Si daca nu aveam cui,cel putin sa imi demonstrez mie.
Mama m-a intrebat unde ma duc,vazand ca vreau sa plec ceea ce faceam foarte rar. Am bagat o mica minciuna la mijloc -i-am zis avand precautia ca vocea imi e ferma ca doar ma plimb - si asa am scapat.
Ea nu va afla niciodata adevaratul loc in care am fost. Va afla doar daca voi fi prinsa si turnata apoi. Dar doar Katniss ma putea prinde vanand singura in padure si sora mea nu m-ar trada.
Ideea mea fusese sa pornesc la o vanatoare in zonele unde Katniss imi spusese odata ca se gaseste cea mai buna prada. Ajungand in necunost,nu stiam cu ce sa incep fiindca niciodata nu am mai manuit o arma de vanatoare. Insa cunosteam ascunzatoriile surorii mele ,si una din ele gasisem tot ce aveam nevoie: un arc si o tolba cu sageti.
Odata m-a adus ea aici,hotarata ca pot fi invatata sa ucid micile animalele printr-o aruncare de sageata. Se inselase si a renuntat dezamagita la idee.
Ii voi demonstra ca pot vana.
Dupa cateva minute de uitaturi in toate partile,am inclinat din cap stiind spre locul cel mai bun de stat la panda.
In continuare trebuia doar sa astept acolo aparitia prazii.
Minutele treceau unul dupa altul si prada nu aparea.
-A fost o pierdere de timp.
Vreau sa lovesc pamantul cu piciorul insa in loc sa reusesc a-l atinge, ma prabusesc de durere simtand cum metalul imi intra in carne. O capcana.
-Au...
In interiorul meu muream incet.Durerea era insuportabila dar nu imi puteam elibera piciorul din chestia asta cu dinti de fier.
- Katniss! Vino aici..
Am recunoscut acea vocea.Gale. El si Katniss se afla aici.
