Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 25

-Promiti? topaie roscata si Dylan aproba din cap. Atunci du-te, dar sa vii repede! Eu voi te voi astepta aici.

-Foarte bine, pregateste cina. Cred ca lui Issac ii e foame, iar eu sunt lihnit, spune si ochii mi se maresc negand vehement din cap pana cand... isi intoarce ea fata spre mine, atunci aprob ca un idiot drogat.

-Te urasc, marai spre ranit ridicandu-l de pe canapea, iar Alice ne face loc lasandu-ne sa iesim pe usa. Care-i faza cu ea?

-Ai auzit vreodata de cuvantul "bipolar"? mormaie prinzandu-si centura.

-Da, de ce? zic confuz si pornesc accelerand.

-Ea are asa ceva, dar foarte rar si ca bonus... cand nu e una dintre cele doua "ea", este ciudata... ca si cum ar avea si niste tulburari mintale care n-au nici o treaba cu cealalta problema, daca ma intelegi!? 

-Adica e tampita rau, mai pe intelesul copiilor! rad eu, dar in secunda urmatoare ma incrunt cand fata celui de langa mine se albeste si mai tare, iar buzele i se invinetesc. Dylan!

-Sunt aici, murmura alunecand usor pe scaun. Calc-o!

-Asta si fac, spun incepand sa fac slalom printre masini.

*Perspectiva lui Crystal*

-Si unde ai de gand sa te duci? o trag de maneca pe  Lexi.

-Ma duc la Dylan, nu se poate sa stea cu taratura aia, maraie ea pentru a doua oara la mine.

-Nu poti, ti-am spus o data. Alice nu e intreaga la cap, ce dracu' nu pricepi? Cel mai bine ar fi sa chemam politia sau/si salvarea! zbier cand aceasta se amuceste.

-Crystal, tu trebuie sa intelegi ca nu-l las cu o obsedata mai ales ca.. este posibil ca si Issac sa fie acolo, intelegi? spune pe un ton mai bland si paseste spre usa.

-Lexi nu poti sa te duci acolo! strig in urma ei. Are probleme psihice!

-Si eu am, mormaie ea. Ai de aia o sa-i rup gatul daca incearca sa faca ceva, adauga trantind usa.

   Nu pot s-o las acolo! Si asta nu doar pentru faptul ca Dylan s-ar putea sa-mi spuna cateva calendare cap coada pana cand invat sfinti, ci si pentru ca nu vreau sa fata asta sa pateasca ceva.

-Dylan? spun panicata. 

-Nu, imi pare rau. Sunt Issac, imi raspunde barbatul.

-Issac unde sunteti? Sunt Crystal! turui eu.

-La spital, deabea am scapat de nebuna aia! ofteaza el.

-Sunteti bine? Alice unde e? intreb sperand sa primesc cateva raspunsuri favorabile.

-Eu sunt bine, poate putin amortit si cu vreo doua urme de la lanturi. Dylan acum e bine, a fost pansat si acum face un ultim control inainte de a fi readus in salon, iar Alice e acasa inca ne asteapta, imi raspunde fratele li Lexi si simt cum cerul imi cade in cap.

-Issac fii atent la mine! Lexi numai ce am plecat de la mine si pe cale sa pornesc dupa ea, ii zic kuandu-mi cheile de la masina in fuga.

-De ce ar fi plecat? intreaba el si pe fundal se aude o usa.

-Ala a fost Dylan? murmur si un oftatimi da de inteles ca asa este. Pune-ma pe difuzor! ordon.

-Gata, zice Issac.

-Ce s-a intamplat Crys? mormaie prietenul meu.0

-Nu imi place ceea ce urmeaza sa va zic, dar Lexi e in drum spre Alice si habar n-am ce urmeaza sa gasesc cand ajung! rostesc cu frica si opresc in fata casei. Nu imi pasa ce faceti, dar grabiti-va! adaug si termin apelul pornind catre intrare.

  Bat de doua ori in usa si aceasta se  deschide singura ca in filmele de groaza. Ce sa fac?! Intru... cu grija privind in toate partile.

-Ai grija! aud un strigat disperat, apoi simt cum corpul meu face contact cu podeaua rece, iar privirea imi cade pe prizoniera.

-In sfarsit am pus mana pe tine nenorocito! rade Alice.

  N-am cum s-o incurc cu altcineva, niciodata n-am facut-o exact cum nu pot incurca privirea lui Lexi ce transmitea furie, nimic altceva, iar pozitia ei de executie nu ii ajuta deloc starea. Este in genunchi si mai mult ca sigur este legata.

-Psihopato, da-i drumul! urla fata, dar rasul demonului nu se oprea.

-Taci tarfo, maraie si in urmatoarea secunda sunetul unei impuscaturi de face sa tresarim. Acum e liniste...