Păsări de apă, aripi își udă, ating răcoarea, a văzduhului tundră. Se cheamă, se strigă, inima bate, egrete pierdute colindă în noapte. Iar marea oftează, ardoarea și-o cântă, sunetul valurilor e ca scoică frântă. Stele clipesc pe cerul cobalt, pline de viață în apă tresar. Se îneacă, se zbat, luptă și urlă, nu știu să înoate, se-agață de-o umbră.
Și sufletu-mi toarnă plăceri infinite căci ale apei povești sunt vrăjite. Alge petrol și ierburi corai preschimbă decorul, mistic alai. Și peștii-aur dansează sub apă, se pierd în nisipul și-a ochilor hartă. Rubine dezgroapă, comoară e marea, casă pustie a călătorilor stea.
Căldură emană, cămin al luminii, trupuri plutitoare sunt în bancuri, delfinii. Pierd clipe și gânduri, căci timpul trece și apa mării ca sloiul e rece. Corăbii, suflete de lemn, se preumblă, iar din adâncuri caracatițe-s junglă. Domniță e apa iar sufletu-i spumă, lovește în valuri castelul de humă.
Marea albastră, ecou de ocean, pocal al eroilor scufundat în nectar, din rănile-i foc, visează cianură, soarbe vrăjită iar buzele-i tremură. Moartea sărută apa de gheață, suspinul străpunge și inimi și viață. Tăcerea mânjește cu negru uscatul, iar somnul etern blestemă regatul.
YOU ARE READING
Raze de Lună - Cele douăsprezece ecouri ale lumii
Short StoryLumina îmbracă întunericul, iar moartea capătă contur sfârtecând amintiri. Sute dintre ele ca fluturi atrași de jocul flăcărilor, dispar în neant, arzând de vii. Douăsprezece ecouri prevestesc suferința, douăsprezece cântece preamăresc moartea. Luna...
