Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 24

-Te rog... sa-mi spui ce ti-a zis Dylan, spun si ochii ei se maresc considerabil. Lexi?

-Numai prostii mea spus, zice si se tranteste cu capul in perna de langa mine.

-De ce? Lexi spune-mi ce ti-a zis, ordon pe un ton mai... bland.

-Chiar daca iti spun nu mai conteaza, moraie intorcandu-se pe spate.

-Pentru mine conteaza, asa ca scuipa tot!

-Mi-a spus sa vorbesc cu Crystal. Ea imi va explica tot, multumit? turuie si isi tuguieste buzele la final.

-Foarte! o sarut pe frunte si sar din pat.

-Issac unde te duci? striga sora mea.

   Imi pare rau Lexi, dar de data asta ii rup gatul cu mana mea. Mai are si tupeul sa te mai trimita si la cea cu care a stat bot in bot.

-Issac unde pleci? se pozitioneaza mama in fata mea.

-Ma duc sa am grija de un nenorocit, explic si o dau din drum apucand cheile de la masina. Te iubesc!

      Nu stiu cine e roscata sau care-i treaba ei, dar vreau niste explicatii si nu ma las cu una sau doua, Trebuie sa aflu!

-Issac?! se sperie tata cand am trecut in fuga pe langa el.

-Pa tata! il salut si intru in masina.

   Si acum unde ar trebui sa ajung? Nici macar nu stiu unde sta nenorocitul, asa ca... prima incercare la firma si daca aflu unde sta il omor cu mana mea. Calc cu putere acceleratia pornind spre biroul.

-Buna seara domnisoara, il caut pe domnul Evans, stiti unde il pot gasi? ma adresez tipei brunete.

-Sunteti domnul ce se ocupa de logodna? ma intreaba politicoasa, apoi imi intinde un biletel.

   "cu roscata?"... Ce naiba vrea sa insemne asta?

-Da, raspund sec.

-Uitati aici adresa. O seara frumoasa, ma saluta femeia si pleaca apucandu-si geanta,

-Buna... seara, murmur confuz si o urmez la scurt timp.

      Ce Doamne iarta-ma vrea sa insemne si asta? Daca e vreun plan prostesc de a ma imbuna, mai mult ca sigur o sa-si piarda dintii.

   Chiar si asa... tot ajung la adresa data. E o casa destul de impunatoare. Credeam ca sta cu parintii, dar m-am inselat. Luminile sunt stinse, aleea este slab luminata de stalpul din fata casei.

-Sper sa nu fie asta, soptesc si bat de doua ori in usa. Se pare ca am incercat!

-Issac, imi aud numele soptit exact cand m-am intors cu spatele la usa.

   La naiba?!

-Dylan? rostesc socat cand il vad cu camasa insangerata pe pardea dreapta. Ce dracu' se intampla aici?

-Issac trebuie sa fugi, imi spune tragandu-ma de guler. Acum sau niciodata!

-Dylan? se aude o voce pitigaiata si la scurt timp isi face aparitia o roscata.

-Deci tu esti, marai.

-Issac te-am avertizat, sopteste barbatul din fata mea inchizandu-si ochii. Iubito avem treaba, haide in casa!

-Nu vrei sa mi-l prezinti pe prietenul tau? se pisiceste tipa, iar Dylan zambeste slab.

-Desigur iubito, aproba si se intoarce pe o parte. Issac ea e logodnica mea Alice, Alice el e prietenul meu cel mai bun Issac.

  Prieten cel mai bun? Asta s-a lovit la cap, dobitocu'!

-Incantata, rosteste bland privindu-l pe cel de langa ea si in nici un caz pe mine.

-Totul e ok? intreb, iar luminile se aprind brusc. Dylan?

-De ce nu intri sa bei nu ceai? rosteste zambitoare roscata intinzandu-mi mana pe care sincer nu prea vreau sa o accept. Poate asa vei afla cu adevarat ceea ce vrei, adauga si ii apuc mana imedit, dar gestul ei ma uimeste. Misca in casa, acum! ordona cu pistolul indreptat catre mine.

  De ce nu l-am ascultat pe Dylan?! Acum ascult de o spihopata. Halal noroc Issac...

-Stai jos, cred ca acel fotoliu e destul de comod, nu Dylan? spune roscata lasandu-l sa cada pe saten jos. Ridica-te!

-Cine esti tu pana la urma? ma intorc spre ea.

-Iti vei primi raspunsurile imediat, stai jos! Dylan... leaga-l, ordona si acesta se apropie mergand in patru labe.

-Doar ascult-o, imi sopteste si inchide lacatul ce imi mentinea picioarele nemiscate.

-Acum vino aici! striga femeia si scalvul se conformeaza.

  Imi pare rau, dar n-am alt nume pentru el. E sclav!

-Alice... lasa cutitul jos! strig cand isi scoate arma cu lama ascutita in cizma. Alice! adaug o data ce obiectul face "cunostinta" cu umarul drept al barbatului ingenunchiat.

-Acum putem vorbi, rosteste mai vesela ca niciodata si se aseaza pe canapea picior peste picior sprijinindu-si varful cizmei de corpul ce gemea.

   Lexi, te rog nu-l cauta pe Dylan, te rog...