I Hate My Life! Vol. 1

33-Dar trebuia sa afli.

Maya pov.

Drace cat ma doare mana. Si cel mai rau: nu am voie sa imi folosesc mana deloc! Cum o sa mai fac toate chestiile alea distractive?! Cum ar fi: sa ma dau cu motorul, sau trag cu pistolul la tinta, sau...

-Te simti mai bine? ma trezeste Harry la realitate.

-Da dar sa nu crezi ca pentru ca m-ai ajutat o sa te iert!

-Dar imi promiti ca te mai gandesti? zice si face ochii de catelus.

-Ugh... fie! Ma uit la ceas si vad ca e 8:34 .

Incep sa alerg ca disperata spre iesite, cu Harry pe umele mele.

-Unde fugi asa? Striga cand vreau sa ies din cladire.

-Acasa, idiotule! ii raspund.

Ma ia pe sus si ma pune in masina lui, dupa pornind spre casa mea. La mijlocul drumului ,ii treag cu ghipsul in bunta, el scancind,provocindu-mi un zambei.

-Asta pentru ce a fost?!

-De distractie. Spun ridicand din umeri.

-Pai asta o sa fie to de distractie! spune oprind masina, apoi aplecandu-se spre mine pana buzele noaste se ating. Il imping repede si il plesnesc cu mana stanga *cea fara ghips*

-Auuu! Spune iar eu doar zambsc.

Porneste iar masina continuand drumul.

-Um ... mersi. zicu un zambet mic.

-Saruta-ma! zice repede.

-Ce? *eu*

-Ce "ce"? *el*

-Ce ai zis? *eu*

-Ce am zis? *el*

-Saruta-ma. ii repet eu cuvintele.

-Daca asta iti doresti nu te refuz... Dupa care isi preseaza buzele peste ale mele. Nu ii raspud dar nici nu il dezplipesc.

-Ai grija de tine. spune dupa ce sarutul se incheie... Oh , si ti-am adus asta. spune dandu-mi o valiza in care presupun ca sunt hainele mele si ii zambesc in semn de multumesc, dupa care am iesit din masina.

-Tata... imi pare rau, dar nu pot sa merg la transport. Mi-am rupt mana.

-Nu conteaza , oricum nu mergeai,pentu ca nu este nici un transport! Trebuie neaparat sa iti zic ceva. zice cu parere de rau.

-Spune!

-Stai jos. * ma asez pe canapea* . Ai fost ... s-schi-schimbata in m-maternitate. Cand mama ta a nascut , copilul nostru a avut niste probleme, si a stat acolo 2-3 luni , iar cand am venit sa il luam , te-am luat pe tine, si cand tu aveai 3 ani , la analize d-doctori ne-au zis ca nu esti c-copilul nostru.Iar dupa putin tinp am aflat ca fata pe care am avut-o noi... a m-mutit. N-nu am vrut sa iti stricam viata spunandu-ti ca nu esti copilul n-nostru. Dar tot trebuia sa afli. se balbaie

Eram socat . Dar nu plang. Ce rost are sa plang? Daca plang ce rezolv? Dar doare.

-S-stii cine s-sunt p-parinti mei?

-Jay si Troy Tomlinson.

-P-pot sa ii vad--... stai! Ai zis Tomlinson?! spun tidicandu-ma in picioare.

-Da...

Nu am mai zis nimic, am luat-o la fuga pe scati. Incui usa de la camera meai si il apelez pe Harry.

-Alo?

-Harry?

-Da .. ce s-a intamplat? Ai patit ceva?

-Nu poti veni la mine sa iti spun?

-Cu cine vorbesti frate? Il aud pe Louis in telefon.

-Poate sa vina si Louis? Intreb eu.

-Da.. suntem acolo in 5 minute. Apoi inchide.

*Peste 5 minute*

Aud nist batai in geam si il vad pe Harry si Lou catarati in copac. Deschid geamul si ii las sa intre , dupa care il strang tare pe Louis in brate. Pana aud un tusit fals venind di partea lui Harry. Il iau si pe el in brate,apoi incep sale povestesc.

-Si stii cine sunt parinti tai ? intreaba Louis .

-Da ...*suspin* Jay si Troy Tomlinson. spun incet, iar Louis ramane mut lafel si Harry.

Louis ma i-a in brate si imi saruta fruntea apoi isi scoate telefonul si apeleaza pe cineva.

-C-ce faci? il intreb.

-O sun pe mama. Spune si imi mai da un sarut pe frunte.

-Nu ...te rog, daca nu ma vrea?! Spunpanicata.

-Linisteste-te surioara!

***

Da ..stiu...un capitol de rahat, ca in totdeauna!

Dar tot va iubesc! <3 <3 <3