Apa involburata

5.2K 415 3
                                    

L-am lasat pe Christian sa o duca pe Melissa la matusa lui inainte sa înceapă balul. Am avut o presimtire rea si spre groaza mea din nou s-a adeverit. Totul. De ce? De ce din nou? Urasc asta! Urasc totul! Daca tot nu pot sa opresc nimic, atunci de ce naiba le mai presimt? Intrebarea asta mi-o pun de cand aveam noua ani si inca nu a reusit sa-mi raspunda cineva. Nici chiar vocea aia enervanta din capul meu!
M-am lasat condusa de Christian spre casa de pe coasta a matusii lui. Ma simt atat de goala pe dinauntru. E ca si cum o forta invizibila mi-a mancat toata puterea de viata. Am plans o ora si apoi i-am spus ca vreau sa o vad pe Melissa. Nu mi-a spus nimic cat eu imi dadeam sufletul in bratele lui. Pur si simplu m-a lasat sa ma descarc. Si chiar îi sunt recunoscatoare pentru asta. Nu as fi putut sa suport sa-l aud cum imi spune ca totul va fii bine. Urasc cuvintele astea pentru ca sunt o minciuna sfruntata. Nu pot sa ma mai amagesc. Oricum continui sa cad de pe marginea unei prapastii fara fund. Golul se adanceste  din ce in ce mai tare, iar intunericul mi-a cuprins sufletul ca o patura rece, dar de care nu pot scăpa. Gandurile mi-au fost intrerupte de un ciocanit si apoi mi-am dat seama ca am ajuns in fata unei cabane din piatra rosie, ce arata de parca pe peretii ei ar fi curs siroaie de sange, colorand-o. Usa s-a deschis fara zgomot si in prag a aparut o batranica cam de o suta si ceva de ani cu parul complet alb si o pereche de ochi ciocolatii la fel ca ai lui Christian. Fata îi era brazdata de linii fine, dar tot frumoasa e. I-a zambit cald lui Christian, iar cand a dat cu ochii de mine am putut sa citesc in ei incantare.
-Oh, bine ati venit! ne-a intampinat ea radiind de fericire.
-Buna, matusa. I-a spus Christian, sarutand-o pe obraz.
-Oh, baiatul meu. Ti-ai adus si tu in sfarsit aminte de batrana care te-a crescut. A replicat femeia ciupindu-l de obraz.
Ma uitam amuzata la ei si brusc mi-a trecut prin minte o intrebare: Ce se intamplase cu parintii lui Christian? Chiar voiam sa aflu.
Batrana m-a vazut ca ma uit in gol si m-a luat in brate.
-Vai cat esti de frumoasa si... tanara. Cati ani aveai cand ai inceput sa ai grija de Melissa?
-Saisprezece. Am spus, schitand un zambet.
-Vai, Dumnezeule. Soarta asta...
Privea absenta peste umarul meu la ceva stiut doar de ea, dar cand m-a vazut studiind-o mi-a zambit dulce.
-Ce nepoliticos din partea mea! Intrati! ne-a spus, apucandu-ne de maini.
-Numele meu este Maya. Iar pe tine stiu cum te cheama: Victoria. Christian mi-a povestit multe si la fel si Melissa. A vorbit numai despre tine. -Pot... pot sa o vad? am intrebat.
Am crezut ca Melissa e suparata pe mine caci nu mai are magie. Chiar ma asteptam sa faca o criza in orice moment. Nu e usor sa pierzi ceva cu care te-ai obisnuit si pe care l-ai simtit intotdeauna.
-Cum se simte?
-E bine. Îi e dor de tine. Melissa! a strigat-o Maya.
In capul scarilor i-am vazut capul blond si carliontat. Cand m-a vazut a zambit incantata si practic s-a aruncat peste balustrada si mi-a stat inima in loc. A aterizat in bratele mele. La cat e de usoara am prins-o fara dificultati.
-Sa nu te mai arunci asa, Melissa! am certat-o numaidecat.
-Bine, bine. Uite ce am facut!
Mi-a aratat o esarfa din dantele alba frumos brodata.
-Tu ai facut-o?
-Da... m-a ajutat si Maya. Am facut-o pentru tine. Iti place? m-a intrebat cu ochisorii plini de speranta.
Asta iubesc la ea. Nu-si pierde niciodata speranta si e atat de plina de viata incat mereu ma scoate din starile de depresie in care cad.
-Cum sa nu-mi placa? E superba! am spus, vazand cum chipul i se lumineaza.
Doamne cat imi place sa o vad fericita! Ma face si pe mine sa fiu asa.
-Acum e tarziu. Hai, la culcare!
-Bine.
A topait pe scari in sus, dar nu inainte de a ma pupa pe obraz. M-am intors spre Christian si matusa lui, care au ramas tacuti privindu-ne uimiti. Maya m-a luat de mana si mi-a spus:
-Nu multi sunt in stare sa creasca un copil. Mai ales la varsta ta.
Am simtit cum obrajii imi iau foc. De-alungul anilor mereu am fost intrebata daca sunt mama ei. Si mereu am spus ca da. Nu mi-a pasat niciodata ce crede lumea despre mine. Daca nu ar fi fost Melissa mi-as fi pus de mult capat zilelor.
-Vad ca esti obosita, draga mea. Vino, sa-ti arat camera ta.
Maya m-a condus pe un coridor ingust pana la usa din capat.
-Am facut focul inainte sa veniti si ai in dulap haine de achimb.
Ma uitam la ea cum se agita prin camera si imi dadea indicatii cu locul in care se afla tot ce am nevoie. Nu ma pot abtine sa nu o compar cu mama. Si ea facea la fel. Avand doar doua fete ne-a cocolosit mereu, vrand sa avem totul. Insa asta nu a fost si nici nu va fii posibil. Si-a dorit sa ne casatorim din dragoste nu ca ea si tata. Insa nici asta nu va fii posibil. De la paisprezece ani am respins orice posibil pretendent. Mama si sora mea se amuzau mereu ca voi muri batrana si singura pentru ca nu-mi place niciun baiat.
-Lady Victoria, va este rau? m-a intrebat Maya, privindu-ma cu atentie.
-Nu. Va multumesc pentru tot.
-Oh, draga esti mereu bine venita la mine. Sunt o persoana foarte capricioasa si critica. Daca nu-mi place de cineva eu îi spun in fata. Chiar si raposatului meu sot i-am spus asta. Dar surprinzator tu imi placi.
Nu mai stiam ce sa spun. Eram socata. -Multumesc. Am spus, zambindu-i obosita.
-Acum te las sa te odihnesti.
A plecat inchizand usa, iar eu mi-am pus o rochie alba de noapte si m-am asezat in fata masutei de toaleta. Arat oribil! Cu pielea palida ca o stafie si ochii rosii si bulbucati. Parul imi e ravasit si ma-am apucat sa-l desfac, scotand fluturasii si agrafele. Prin fata ochilor mi-a trecut imaginea cu Angela care imi facea parul cu cateva ore in urma. Un sentiment de vinovatie m-a izbit in fata si mi-am muscat limba ca sa nu tip. Nu a fost suficient doar sa o avertizez. Puteam sa o inchid undeva sau sa o leg, dar nu sa o las sa fie omorata cu atata cruzime.
Stiu  ce incearca Nissa si Caius sa faca. Spiritele demonice vor sacrificii, iar cele umane nu le sunt de niciun folos caci sangele lor nu are puteri. Dar cel al ingerilor are. Dar de ce atat de multi? Nu inteleg. M-am trantit extenuata in pat si am adormit gandindu-ma la ingeri, moarte si sange.
Ma aflu pe o barcuta in mijlocul unui ocean. Apa e limpede si linistita. E liniste. Prea liniste. Ma uit la reflexia apei si vad chipurile a mii de ingeri cum ies, tulburand apa. Cu totii sunt patati de sange si au rani. Se uita la mine de parca eu sunt prada si ei pradatorii. Ma dau un pas in spate si barca se balangane cu mine.
-Ce vreti? am strigat, iar vocea mea a facut ecou.
Nu au raspuns. Stateau impietriti fixandu-ma cu privirea. Nimeni nu scotea un sunet. Ai fi zis ca sunt doar niste statui morbide. Brusc, apa deasupra careia pluteau spiritele s-a innegrit si am vazut multe maini iesind din ea. Erau la fel de albe ca si imgerii din fata mea si venele purpurii se vedeau proeminent. Si apoi s-au oprit. Nu vedeam ale cui sunt, dar au ramas  iesite doar pana la incheietura. Vantul a inceput sa bata cu putere, iar apa a inceput sa se agite miscand barca in care ma aflu. Am cazut in ea dezechilibrandu-ma. Era rece ca gheata si am simtit cum ceva ma trage la fund. Ma zbateam chinuindu-ma sa ma eliberez, dar in zadar. Am fost smucita in jos si in timp ce ma scufundam mai tare in apa involburata, auzeam glasurile ingerilor sacrificati, strigand:
-Razbunare!

Am asteptat ca matusa sa se culce si m-am dus in camera Victoriei. M-am asezat pe marginea patului, privind-o cum doarme. M-am asteptat ca matusa Maya sa o placa din prima clipa. Pana la urma cui nu-i place? Are acel farmec special care o defineste. Nu stiu daca e de la spirit sau e pur si simplu, dar acel farmec m-a facut sa ma indragostesc de ea din primul moment in care am tinut-o in brate. Inainte ca ea sa se nasca cu cateva luni inainte, am fost desemnat sa fiu ingerul ei pazitor, dar si al familiei ei. Eu nu am avut ochi decat pentru ea, iar asta i-a distrus familia. Cand am ajuns in casa lor auzeam in fiecare noapte umbrele soptind ca va veni un mesager. Nu stiam exact la ce se refera. Stiam ce sunt mesagerii, dar de ce sa vina? Nici chiar cand s-a nascut Victoria, nu am inteles exact la ce se referisera umbrele. Dar acum inteleg.
Brusc, Victoria a inceput sa murmure ceva inteligibil si sa se zbata. Am prins-o de talie incercand sa o trezesc, dar parca era pe alta lume.
-Victoria. Victoria, trezeste-te!
Nu ma aude. Am inceput sa o zgaltai.
-Victoria!
Nu parea ca ma aude. Se zbatea si mai tare, chinuindu-se sa scape de ceva ce doar ea vede. Apoi si-a deachis ochii, dar in loc sa vad albastrul de safir pe care il adorasem mereu, ochii ei sunt complet albi. Apoi incepe sa tipe un cuvant pe care il inteleg foarte bine:
-Razbunare!

Îngerii NorduluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum