Experiente De Adolescent

O scurta prezentare a vietii mele dinainte de adolescenta

           Buna! Eu sunt Patric, tocmai ce am trecut prin adolescenta, perioada asta mi-a dat o gramada de trairi interesante, incredibile si ne mai vazute de mine pana atunci, aceste experiente m-au transformat radical, s-a zis cu copilul care eram odata, soarta m-a facut sa vad si sa simt lucruri ce m-au marcat, m-au impresionat si m-au facut sa ajung la tot felul de concluzii despre viata pe care vreau sa le impartasesc cu toata lumea! Veti fi surprinsi sa vedeti prin ce poate sa treaca un simplu adolescent cand da de libertate  de la o varsta prea frageda.

          Totul a inceput in ziua cand am deschis ochii pentru prima data si vedeam printre lacrimi culori ce incepeau sa capete forme, vedeam o gramada de frunze verzi ce dansau in bataia vantului si in lumina soarelui, tot ce imi mai amintesc din ziua aceea e ca maicamea se grabea sa ajunga cu mine intr-o masina si filmul s-a intrerupt. Am evoluat, am inceput sa cunosc viata, experiente peste experiente se revarsau in fata ochilor mei care aveau ca si scop formarea mea psihica. La 2 ani jumate s-a nascut fratele meu Claudiu, nu l-am acceptat din prima dar cu timpul ne-am obojnuit unul cu altul La 3 ani jumate am facut leucemie,am fost acel copil norocos care a scapat, dupa experienta aceea am inceput sa apreciez viata. Maicamia a trebuit sa stea un an cu mine in spital, timp in care frate-meo a fost tinut de o matusa, a cea matusa l-a invatat sa spuna "mama" fapt pentru care a si capatat acest statut in sufletele noastre, pentru ca atunci cand am iesit din spital am inceput sa ii spun si eu "mama".

          Cu trecerea timpului, universul in care traiam devenea tot mai complex, dar nu am reusit sa imi fac prieteni decat in clasa intai pentru ca numai atunci ne-am stabilit intr-un loc, un cartier linistit la marginea orasului. Atunci i.am cunoscut pe oamenii care aveau sa mi se alature in aventura ce ma asteapta, in clasa intai l-am cunoscut pe Mircea, care a devenit cel mai bun prieten al meu pentru ca dintre toti oamenii pe care i-am gasit in momentul acela el mi-a fost cel mai asemanator, in clasa a5a l-am cunoscut pe Tudor, celalalt om al nucleului, el era cel care tot timpul avea idei noi si interesante, iar mai pe la sfarsit a intrat si Ionel, ulterior denumit Shuny care era tipul pervers cu material (bani si alte chestii, parintii lui aveau un magazin cu tot felul de lucruri).

          Timpul a trecut, iar noi evoluand impreuna, am legat o prietenie puternica, aceasta prietenie avea sa dureze mult.

          La 10 ani am avut de facut prima alegere decisiva, am avut de ales un parinte.. in acel moment cand maicamia a venit la mine pe neasteptate plangand si m-a intrebat "Daca mami si tati s-ar desparti pe cine ai alege?" Cu lacrimi in ochi si durere in suflet, pentru ca ii iubeam pe amandoi, am ales-o pe maicamia, timp de 2 ani a tinut procesul lor, se bateau pe apartamentul in care locuiam, acei 2 ani au fost linistea dinaintea furtunii, atunci bunica mea, fiinta care imi era cea mai draga si care ma iubea cel mai mult s-a imbolnavit de cancer si s-a mutat la noi, a mai trait 5 ani. Atunci a vazut pentru prima data in ce hal poate o boala chinui un om, experientele acelea mi-au zgariat sufletul.

          Dupa acei 2 ani, maicamia l-a gsit pe omul care a distrus relatia dintre noi, numele lui e Adolf, datorita lui am fost fortat sa apelez de multe ori la instinctele de supravietuire de mic, el e omul care a introdus in viata mea frica, dispretul si ura. Era un om care ne dispretuia si pe mine si pe fratele meu, ne persecuta, a impus noi reguli la care a trebuit sa ne adaptam si tot timpul , atat el cat si maicamia ne scoteau ochii ca tre sa il ascultam ca din mana lui mancam, inca orice am fi facut, nici-odata nu era multumit, faptele bune si datile cand reuseam sa ne conformam pe deplin regulilor erau trecute repede cu vederea iar datile cand calcam pe bec le facea sa para foarte grave. In acele vremuri, tensiunea era persistenta iar bucuria era tot mai rara incat nici nu imi prea aduc aminte prea multe intamplari frumoase de atunci. Imi aduc aminte ca o data cand am venit de la scoala mi-am dat din greseala papucii jos fara sa le dezleg sireturile, atat de tare s-a enervat din cauza asta incat m-a pus sa le scot si sa le pun la loc sireturile de 5 ori ca altfel ma batea, frica imi impanzise corpul si lacrimile imi inundasera ochii, plangand am inceput sa imi ispasesc pedeapsa care inclusiv atunci mi se parea stupida si fara rost. Nu am sa uit niciodata mutra aceea incruntata cu care ne privea tot timpul. 

          Tatal meu, bunica si Mama (sora bunicii) erau persoanele la care ne descarcam de toata tensiunea ce se tot acumula in noi, am avut un mare noroc cu faptul ca bunica a locuit cu noi pentru ca aveam o persoana langa mine care imi lua apararea, imi creea o senzatie de siguranta, cand a murit insa eu plangeam si de mila ei si de a noastra pentru ca ramasesem foarte vulnerabili, acum eu cu fratele meu ne mai aveamnumai unul pe altul in casa, nu voi uita datile cand adormeam flamand pentru ca imi era frica sa merg in buatarie sa mananc, era ca si cum ma expuneam pe front in bataia gloantelor, de multe ori luam mancare din frigider pe furis cand erau plecati sau la ei in camera.

          Ca si intamplari okay din partea lui pot sa mentionez ca ne-a cumparat lucruri la care visam (ex: Playstation, Laptop, etc.) dar la ce folos daca ni le lua cum am calcat pe bec? m-am bucurat foarte putin de acele lucruri, el a introdus iesirile cu masina prin tot felulde locuri care nici nu m-as fi gandit ca exista pentru ca pana atunci nu am prea iesit din oras, dar la ce bun daca tot timpul se strica situatia si ajungeam acasa mai rau decat la plecare? Imi aduc aminte ca am fost o data catre Balea Lac, pe drum a oprit o secunda, atunci am vazut prima data in viata un bloc asa mare de zapada, am crezut ca s-a oprit sa admiram privelistea, atunci am deschis usa si in secunda urmatoare am mers sa imbratisez acel ghetar maiestuos ce ma impresionat, greasala fatala! Maica-mia s-a speriat foarte tare iar Adolf s-a enervat la culme, mi-a dat o scatoalca si m-a trantit in masina, in momentul acela calatoria noastra s-a oprit si am plecat spre casa, experienta s-a terminat inainte sa inceapa, maicamia era socata iar eu nu stiam ce am facut.

            Fratele meu a reusit cat de cat sa se adapteze, insa eu nu. Singura scapare ar fi fost sa ma mut la tatal meu, era dificil pentru ca intre timp si el si-a refacut viata si a mai facut inca 2 copii, situatia lui materiala era mult mai precara si deabia reusea sa se descurce, ne-am fi inghesuit toti 6 in 2 camere pentru ca locuiau cu mama lui, singura buunica ce mi-a ramas. Intru-un final am reusit sa-l conving si in clasa a noua m-am mutat la el. A fost un nou inceput, urmatorul capitol al vietii mele incepuse, acest capitol se numeste ADOLESCENTA .