Tentații periculoase (BoyxBoy//YAOI)

Capitolul 1. Novicele

N/a

Hei! Primul capitol este aici şi sper să fiţi încântaţi de el şi să vă placă! Nu este cine ştie ce, dar am încercat! Sper să vă faceţi o mică idee despre ceea ce voi scrie în continuare! Mulţumesc mult pentru toate cuvintele frumoase, pentru păreri şi comentarii! Înseamnă enorm pentru mine.

Oh, să nu uit, la media îl aveţi pe Drake Holleran!

Drake bătea nerăbdător din picior în timp ce stătea jos pe canapeaua din piele din sala de aşteptare. Nu i se părea normal să stea la coadă pentru a vorbi cu tatăl său, plus de asta, el nu avea răbdare şi considera că întotdeauna are prioritate. Şi asta pentru că toată viaţa a primit tot ce şi-a dorit, a călătorit în lung şi-n lat, a trăit cele mai tari experienţe şi tot considera că nu era suficient. Întotdeauna voia mai mult şi nu se mulţumea niciodată cu jumătăţi de măsură. Privi încă o dată limbile ceasului scump de la mâna sa şi oftă adânc. Aştepta de mai bine de zece minute, iar acest lucru îl scotea din sărite. Se ridică în picioare, îşi aranjă sacoul şi cu paşi mărunţi se apropie de peretele din sticlă. Studie puţin pistele pe care aterizau avioanele şi se gândi pentru scurt timp cum ar fi fost să fie chiar el pilot. Oare ar fi făcut faţă presiunii? Îşi imagina senzaţiile pe care le-ar fi trăit şi cel mai important, cât de mulţi bani ar fi câştigat.

Tatăl său, renumitul inginer al celor de la British Airways, făcea o avere anual, deşi asta presupunea multe sacrificii. Dar pe Drake nu îl interesa acest aspect, el îşi dorea doar să fie bogat, putred de bogat.

Uşa masivă din lemn maroniu a biroului se deschise cu putere, iar asociatul tatălui său, domnul Alvaro, părăsi încăperea. Îl salută pe tânăr, care la rândul său se sinchisi să salute doar de dragul de a nu părea prost crescut. Grăbit, îşi încheie nasturele sacoului înainte ca secretara tatălui său să îl poftească în încăpere. Nonşalant, Drake se trânti pe unul din scaunele ce tronau în faţa biroului domnului Holleran şi aşteptă ca bărbatul să înceapă să turuie ceea ce avea de zis.

— Aş aprecia dacă ai da dovadă că eşti educat şi mai ales dacă ţi-ai face un obicei din a mă saluta şi pe mine!

Drake îşi dădu ochii peste cap şi îşi sui picioarele pe colţul biroului, lungindu-se practic în faţa bărbatului. Acesta oftă exasperat şi se aşeză pe scaunul său, ştiind că fiul său se purta adesea precum un țânc.

— Salut, tată! mârâii tânărul, după care îşi reluă poziţia. Schiţă un zâmbet ironic şi îşi trecu degetele peste barba de trei zile pe care o avea.

— Te-am chemat aici pentru a semna nişte acte. Cred că a venit vremea să ai şi tu nişte responsabilităţi.

Ochii tânărului se măriră considerabil auzind propunerea tatălui său şi asta pentru că se aştepta ca lanţul de hoteluri "Holleran" din Marea Britanie să îi pice pe mână. Ştia că bătrânul îi va lăsa cândva moştenire aceasta "mină de aur", dar nu se aştepta ca totul să se întâmple atât de repede.

— Oh doamne! Nu-mi spune că mă voi ocupa de hoteluri! Tată, îţi mulţumesc! ţopăi el de pe scaun, înainte să audă verdictul bărbatului ce-l privea sceptic prin lentilele ochelarilor.

— Stai jos, Drake! Până una alta, lanţul hotelier rămâne în posesia mea, ba chiar mă gândesc serios să îi las afacerea surorii tale, din moment ce tu te comporţi precum ultimul adolescent răzgâiat!

— Poftim? strigă tânărul, simţind încă odată subaprecierile dure aduse de tatăl său. Mâna i se strânse pumn şi cu greu se abţinu să nu dărâme teancul de foi din faţa sa. În schimb, se aşeză cât se poate de calm pe scaunul său, îşi încrucişă braţele şi adoptă o atitudine serioasă, deşi privirea lui ar putea ucide.