Ultima prințesă♥Vol.II

4.Cele mai reci locuri

Zambesc trist si ma uit in gol,asa eram si eu inainte sa vin aici,inainte sa-mi moara sora.Ma pun la geam si pot mirosi aburii de cafea care veneau din sufragerie.Imi pun capul pe geam si incep sa respir din ce in ce mai greu...imaginea de afara nu e tocmai pe placul meu,sfarsitul de toamna,ceata,copacii fara frunze,parca totul e fara viata.Imi amintesc ca atunci cand ne certam,John,fostul meu sot imi spunea:
"-Cele mai reci două locuri de pe pamant sunt Antarctica si inima ta...nu mai vreau iubirea ta,nu mai am nevoie de ea,esti un nimic acum."
Astea au fost ultimele cuvinte,caci din cauza alcoolului a cazut in prapastie.Acum ma invinovatesc pentru cele intamplate.Simt ca e vina mea.
Ma trezesc din amintirile mele,nu inainte sa oftez si sa-mi dezlipesc mainile reci de pe geam.
Intru in salon si amandoi se uitau la mine.
-Katherine,mi-a fost dor de tine.si vad cum Gin,roscata cu un aer aristocratic vine si ma ia in brate.
O analizam,nu se schimbase deloc.Avea o blana de vulpe pe ea,aceeasi privire rece,acelasi zambet fals.
-Buna Gin.spun si fac o grimasa.
-Am auzit ce i s-a intamplat Annabellei,imi pare asa rau...Dante,ne poti lasa cateva momente?
-Desigur.si vad cum imi ofera o privire nesigura.
-Draga mea,am venit aici cu doua motive,poate cu mai multe.spune si-si da haina jos arucand-o in canapea.Unu,vreau sa vizitez mormantul Annabellei,doi,vreau sa traiesc aici,trei si poate cel mai important,imi vreau comoara.spune si se arunca in fotoliu,cu un picior unul peste altul.
Ma uitam cu dispret la ea si imi ofera un zambet.
-Ai multe asteptari si mult tupeu.Verisoara ta a murit,iar tu acum crezi intr-o legenda veche si prosteasca.
-Vreau doar regiunea din Mhashu.
Mhashu,era un pamant stravechi,ca un oras,mai mult labirint,la 20 de km de aici.Povestea spune ca in inima orasului,unde soarele apune la un punct fix,unde razele lunii nu poate atinge,se afla comoara familiei noastre.
-Alo,esti mai rau decat te-am lasat.Ia-ti arfele(spun in timp ce o imping de pe scaun si ii inmanez hainele) si pleaca de aici.spun arcuindu-mi sprancenele si aratand cu degetul spre usa.
-Stai draga,ca am vrut doar sa vorbim.
-Nu ma lua cu astea Gin.
-Bine scumpo,dar sa nu uiti,tu l-ai omorat pe John,spune si sparge cana cu cafea,inainte sa iasa din palat.
Nu ar trebui sa ma afecteze vorbele unei inculte,dar...are dreptate eu sunt devina ca nu am stat langa el,ca nu am fost sotia mult dorita...
Ma asez pe banca de afara,privind trandafirii ofiliti.Imi doresc sa ma ofilesc si eu,sa nu mai exist,sa mi se stearga pacatele.spun si o lacrima mi se prelinge.
-Hei,de ce plangi?spune Dante.
-Nu te-am observat,imi pare rau.
-Ce ai?
-Nimic.
-Minti?
-Nu,sunt ok.
-Ce s-a intamplat acolo?
-Eh,nimic prea important.
-Si-a facut nebuna aia iesirea dramatica.S-o fi vazand cum pitigaia vocea si zicea"Iti arat eu tie!" zici ca era un papagal tras de coada.spune in timp ce gesticula.
-Daa.trebuia s-o fi auzit si eu.
-Hei,mereu o sa ma ai aici pe mine,ok?
-Bine.spun si Dante imi ofera un sarut scurt si ma ia in brate.
-Haide la caldura sa nu racesti.spune si imi da haina lui.
-Te iubesc!
-Si eu printeso.