6 - Jay

255 24 10
                                    

Jay Pdv.

Cobor din taxi, după ce plătesc șoferului și trântesc portiera în urma mea. Tocmai mi-am amintit că trebuie să merg să-mi iau mașina de la service. Cred că au rezolvat dezastrul provocat de unul din copii vecinilor. Se jucau zilele trecute prin fața blocului și dintr-o dată alarma mașinii a început să sune ca nebuna. Am scos capul pe geam și ce să vezi, parbrizul mașinii era nenorocit! Nici acum nu știu care din puști a adus-o în stadiul ăla.

Deschid ușa și intru în scara blocului destul de nervos. Am avut dreptate când am spus că voi avea probleme cu blonda, dar nu îmi imaginam că va fi atât de... Imatură!

Poate că faza cu cafeaua a fost totuși o întâmplare neplăcută, dar cum să fii atât de nebună încât să-i torni colegului tău apă în cap intenționat?

Poate pentru că tu ai început. I-ai pus sare în cafea, îți amintești?

Normal că-mi amintesc, a fost o idee foarte bună. Sau una foarte proastă, dacă stau să mă gândesc cum am părăsit cantina universității. Toți se uitau la noi de parcă ar fi vizionat o comedie de prost gust, iar după ce Maggie a plecat, lăsându-mă singur în 'lumina reflectoarelor' am fost nevoit să plec de acolo destul de rușinat.

Nici nu îmi dau seama când am ajuns în fața ușii. O deschid și după ce intru în holul apartamentului, o trântesc la fel de nervos. În timp ce mă descalț aud un zgomot și-mi dau seama că nu sunt sigur.

-Jay, tu ești? un cap șaten își face apariția pe ușa de la bucătărie.

-Cine altcineva, spun plctisit. Fără nici un chef mă îndrept spre baie, unde las cămașa pătată de cafea, în coșul cu rufe, apoi la fel de entuziasmat intru în bucătărie și mă trântesc pe unul din scaunele din fața barului de bucătărie.

-Tu nu plecasei la muncă cu cămașă, cum de ești în tricou? Mă întorc spre el și încerc să-i transmit mintal s-o lase moartă. Oh ho ho, cineva e prost dispus azi.

Iese din bucătărie și după puțin timp se întoarce cu o sticlă de jack daniels. Scoate două pahare din suport și le așează pe masă.

-Piciule, chiar am nevoi de un pahar, dar nu și tu! Mă adresez pe un ton autoritar iar el strâmbă din nas.

-La naiba, Jay, am aproape douăzeci de ani! Poți să nu-mi mai spui pici. E jenant!

Fața lui încruntată mă face să chicotesc. Nu sunt eu vinovat că în ochii mei rămâne frățiorul meu mai mic, deși, trebuie să recunosc, nu mai pare de mult timp un simplu copil. E un bărbat în adevăratul sens al cuvântului și trebuie să înțeleg chestia asta și să mă acomodez cât mai repede.

-Ok. Zic într-un târziu. Dar tot nu ai dreptul la acel pahar. Trebuie să mergi la cursuri. Nu am de gând să mă trezesc cu vre-o plângere din partea profesorilor pentru faptul că tu vei fi amețit la ore.

-Stai liniștit, îmi pun niște suc de portocale. Îmi împinge paharul sub nas, apoi scoate cutia cu suc de portocale din frigider și-și umple paharul.

Iau o gură din băutura spirtosă și simt că-mi arde gâtu. La naiba!

-Deci, spun așezându-se în stânga mea, din cauza cui ai fața asta?

Mă încrunt la cuvintele lui și pentru o clipă sunt tentat să-mi privesc reflexia în oglindă, sau măcar să o pipăi. Ce e în neregulă cu fața mea?

-Hm, mormăi și mai iau o înghițitură din otrava asta. De obicei nu beau, dar acum chiar aveam nevoie.

-Frate da ești culmea, spune lovindu-se singur în cap. Cine e vinovat pentru starea ta de spirit. Cum o cheamă pe cea ce te-a adus în halul ăsta?

Îndrăgostindu-mă de tineWhere stories live. Discover now