Imi aduc aminte...De el, de...Ben.
Mi.a fost cel mai bun prieten, eu ma numesc Ann, acum am 18 ani.
Imi aduc aminte cum ne.am imprietenit,..
Era o zi de primavara, m.am dus la spital pentru bunica mea, langa patul ei am vazut un baiat cu mana rupta, l.am recunoscut,era vecinul cel nou:
- hey,! Ben,nu?
- Da, iar tu Ann,Nu?
- Ai nimerit.o.
- Eu plec peste 5 min., tu esti cu masina,sau pe jos?
- pe jos., Dar sunt cu mama.
-Daca vreti,va ducem noi.
-Pe bune?
-da,sigur.
-mersi!!
Apoi, cu un an mai tarziu am fost dati la aceeasi socala, apoi la acelasi liceu.
Veneam si plecam impreuna de la scoala, liceu.
Intr.o zi cand ma intorceam de la liceu cu Ben am fost sunata de politie, parinti mei fusesera omorati . Simteam ca mi.se inmoaie picioarele , m.am prabusit pe spate, iar ben m.a prins si m.a carat acasa, mereu a crezut ca ma poate proteja de orice,in casa era politia care cauta probe, in momentul acela am inceput sa plang, Ben m.a imbratisat si mi.a zis ca as putea sa stau cu el si cu familia lui..
Dar dupa el a disparut, si m.a lasat singura..
