Capitolul III - Berlin -partea a IIa-

169 13 6
                                    

                             Puteam cu ușurință să privesc mare parte a orașului din balconul apartamentului. Luminile clădirilor îmi aduceau aminte de serile petrecute cu echipa pe iaht în largul oceanului... Serile alea erau magice, după o misiune destul de grea în care ne riscam viețile ieșeam în larg și admiram orașul noaptea.

                            — Ovechkin! răspund la telefonul prin satelit.

                           — McCall! Ce mă bucur să te aud ! răsună vocea entuziastă a Larei. Cum merge?

                            — Am reușit să mă infiltrez în echipa fiului lui Korkov. Trebuie să-l fac să aibă încredere în mine până pornim spre Moscova. Toby... e în regulă?

                            — Tocmai despre asta e vorba... Și-a ieșit din minți de când ai luat misiunea. Aproape a fost împușcat în umăr în operațiunea de azi și își repetă într-una că nu trebuia să te lase singură.

                            — Lara, voi fi în regulă. Un partener nu ar fi făcut decât să mă încurce. O să mă descurc. Promit. Trebuie să plec, aveți grijă de voi ! 

                           Mă îndrept spre ușa apartamentului și în prag îl văd pe Alexander la braț cu o femeie roșcată, ochii albaștri, undeva la 30 ani probabil, destul de înaltă, îmbrăcată elegant și cu o privire necruțătoare.

                           — Ovechkin, ea este Alexandra Berger. Asociata despre care ți-am vorbit.  În seara aceasta vom discuta afaceri cu ea, și cum te pricepi la arme, vei lua și tu parte. La ora nouă te va aștepta Dimitri în recepția hotelului de unde vom porni spre locul de întâlnire. Alexandra, ne poți lăsa să vorbim puțin, te rog? Sidorov, condu-o în camera mea și oferă-i ceva de băut. îi ordonă Alexander în rusă.

                           — S-a întâmplat ceva?

                           —Nu. În seara asta trebuie să depui seriozitate maximă, fără replici inteligente și comentarii aiurea. Trebuie să faci o impresie bună în fața asociaților, da, ochi albaștri?

                           — Crezi că sunt în armată? Știu ce trebuie să fac. Unde va avea loc întâlnirea?

                           — Vei vedea când vom ajunge acolo. Pregătește-te.

                          Trebuie să-i câștig încrederea afurisitului ăstuia. Întâlnirea asta de afaceri trebuie să fie perfectă. Gata cu joaca, să înceapă spectacolul. 

                          La ora stabilită eram gata de plecare, o jachetă de piele, blugi strâmți negri, o pereche de bocanci și un maiou alb, alături de o armă automată. În recepție mă aștepta Dimitri, cum trebuie să fiu mereu sub pază, mi-am înghițit comentariile și am plecat spre SUV-ul din fața hotelului.

                          — Alexander e așa mereu? Vreau să spun, e așa serios tot timpul? Nu își lasă niciodată la vedere caracterul? gândesc cu voce tare..

                          De când îl știu. Suntem veri, niciodată nu s-a lăsat condus de sentimente sau să renunțe la suprafața asta dură, răspunde Dimitri oarecum nesigur. 

                         — Unde mergem? 

                         — Veți merge cu el de la benzinăria de la marginea Berlinului.

                         — Nu-mi mai vorbi cu dumneavoastră, am doar 20 de ani.

                         Restul drumului a fost învăluit în tăcere, nu îndrăzneam să mai întreb ceva despre Alexander, iar Dimitri nu deschidea subiectul. După aproximativ 15 minute, mașina se oprește și cobor trântind ușa.

                         —Ei bine, unde-i Alexander?

                         — Schimbare de planuri, spune Dimitri îndreptându-și pistolul spre mine.

                         — Ce dracului faci? spun calmă.

                         — Știu cine ești. Anna McCall, 20 ani, San Francisco, șefa FBI în urma decesului tatălui, omorât de Vladimir Korkov. Ai absolvit Academia Militară și ai urmat cursuri de specializare de la 16 ani. Vrei să continui lista?

                         Gândește repede, Anna, nu-l lăsa să creadă că știe. Găsește o diversiune.

                         — Acum șase luni ai făcut o operațiune în urma căreia ai arestat cea mai mare rețea de contrabandă din California, zvonurile circulă repede, am fost printre aceia. M-ai împușcat în piept, dar uite-mă, am supraviețuit. Josh White. Îți aduci aminte? Am fost scos de acolo cu ajutorul lui Alexander, mi-a schimbat numele și mi-a oferit o nouă șansă. Nu te las să strici totul. 

                         — Cum mă vei opri? Îi vei spune lui Alexander? Nu ai decât, dar pe cine va crede? Un contrabandist care a fost prins de o adolescentă de 19 ani, sau o fată care evită poliția și produce armament de milioane de dolari? Dacă erai sigur că are încredere în tine, i-ai fi spus deja și acum nu mai eram aici.

                          — O să-i spun că ești o impostoare și ai omorât-o pe Anna Ovechkin. M-am ocupat deja de asta, în portbagaj e o fată neidentificată, dispărută, nimeni n-o va căuta, pot spune cu ușurință că ea e adevărata Anna. Sau te pot împușca și spune că m-ai amenințat cu moartea dacă nu te ajut să-l omori pe Alexan.. și nu-și termină fraza pentru că în spatele lui apare Korkov care îl împușcă în cap, și tot ce văd e că sunt plină de sânge și în fața mea sta Dimitri fără expresie înconjurat de o baltă de sânge și privesc fața rece și oarecum tristă a lui Alexander, pentru o secundă s-a lăsat influențat de sentimente și și-a trădat postura, iar dacă ajungea cu câteva minute mai devreme, acum eram eu pe șoseaua umedă și rece.

Joc PericulosWhere stories live. Discover now