Hurt me again.

Capitolul 13

-Bun...Misca-ti curul,pentru ca ai sa devi unul.ii zic zambind.
-Mia...Il sti pe Nova?Normal ca il sti,si mai stii si ca mama si el erau necasatoriti?ma intreaba el si ma uit suspicioasa.
-Nu se poate!tip cand imi dau seama. De ce nu ai venit sa-mi spui?Doamne sfinte! Nici Nova nu mi-a spus ca s-a recasatorit,nici la nunta nu m-a invitat!zic indignata.
-Pai nu a fost cine stie ce nunta,am fost doar vreo 5 persoane.
-Nu conta,eu trb sa fiu a sasea.ii zic facand bot. Oricum,vorbim despre asta dupa ce ii salvez pe cei care mi-au salvat fundul de atatea ori.Asa ca ne trebuie un plan...
-Pe care il ai deja desigur.continua el de parca mi-a citit gandurile.
-Da.il aprob.
Am inceput sa ne miscam prin casa si sa luam cam ce am avea nevoie,acum fiind un fiu de mafiot are arme,niciodata nu mi l-am imaginat pe Iuli tinand o arma in mana,era asa fragil uneori,inca imi amintesc cand eram mici cum plangea pentru ca mama lui nu vroia sa-i ia jucariile pe care le voia el,sau cand eram adolsecenti si zicea ca va ramane singur toata viata,pentru ca toata lumea il refuza.
-Am luat tot!imi zice asezandu-se in fata mea.
-Hai sa facem si asta.zic ridicandu-ma din pat.
Am iesit amandoi din casa si am mers spre garaj,unde se aflau 3 masini.
-Ferrari-ul e al meu!zice ridicand mana.
-Atunci Ford-ul e al meu.ii zic zambind.
Ne-am urcat in masini si am pornit la drum.
Prima oprire:la benzinarie.
Coboram amandoi si punem benzina cat sa ne ajunga pana la punctul de plecare.
-Da-mi telefonul tau!ii zic intinzand mana spre el.
Imi intinde telefonul si ii zic sa plateasca pentru amandoi deoarece eu nu am luat banii din masina si ies din benzinarie.
Ii gadesc numarul lui Nova si apas tasta de apelare.
-Da fiule?ii aud vocea.
-Prietene,nu sunt fi-tu si nici nu as vrea sa fiu copilul tau,sunt suparata pe tine ca nu mi-ai zis de nunta, dar te iert de data asta.ii zic zambind.
-Mia Vladimir!Ce placere sa te aud,cu ce te pot ajuta?
-Ai vreun transport cu avionul?
-Desigur chiar va trece pe deasupra Romaniei intr-o ora.
-Avionul tau va face o oprire sa ne ia pe mine si Iuli. ii zic.
-Nu poate ateriza...
-Nici nu trebuie,tot ce trebuie sa faca e sa deschida rampa si sa fie destul de jos incat eu si Iuli sa putem urca.ii zic.
-Si cum ai de gand sa faci asta?ma intreaba neincrezator.
-Nu degeaba sunt cel mai bun sofer,voi urca direct cu masina.ii raspund zambind victorioasa.
-O sa treaca pe deasupra unei campii...Sper sa-ti mearga planul,te voi suna cu cateva minute inainte sa apara deasupra voastra.imi spune cand imi inchide telefonul.
Ma intorc si il vad pe Iuli cum iese din benzinarie si ii zambesc.
-O sa trebuiasca sa iti lasi masinuta undeva,de aici mergi cu mine!ii zic zambind.
-Nu!Ferrari-ul meu sta cu mine!protesteaza el.
-Oh,hai mai taci!ii zic ridicand mana si pornind spre masina.
Am ajuns unde ne-a spus Nova si stateam si il ascultam pe Iuli cum protesta ca trebuie sa-si lase masina la un prieten care sigur nu va avea grija de ea,dar spre norocul meu telefonul a inceput sa sune.
-Sunteti gata?intreaba Nova cand ii raspund.
-Sunt mai pregatita ca niciodata!ii raspund
-Atunci e bine... Va voi astepta la aterizare.spune si inchide.
In momentul ala un avion marfar a trecut pe deasupra noastra,iar eu am pornit dupa el.
Cand rampa s-a lasat si a atins pamantul putin am stiut ca acela e momentul perfect,am bagat masina in viteza si am urcat in avion cu cateva zguduituri si tipetele lu Iuli.
Cand trapa s-a inchis am coborat din masina salutand oamenii care ne-au ajutat.
Ne-am asezat pe una din banchetele libere si ma uitam la toate lazile din avion.
Arme! Asta se afla in acele lazi cat mine de mari.
Dupa inca 3-4ore de zbor si plictiseala am ajuns unde trebuia.Cand am coborat din avion aproape era sa dau peste Nova,care nu stiu ce mama dracu facea in mijlocul rampei,noroc ca era destul de mare si l-am ocolit.
-Era sa ma lovesti!il aud pe Nova tipand cand am coborat din masina.
-Se mai intampla! Cine te-a pus sa stai in fata mea!urlu si eu inapoi.
-Cu ce te mai pot ajuta?ma intreaba zambind
-Cu nimic,iti multumesc.ii zic.
Iuli s-a indreptat spre el si l-a luat in brate,am zambit si m-am indepartat,stiam cat inseamna pt el sa aiba un tata,pana acum nu a avut.
<Flashback>
-Sigur nu o sa se supere tatal tau?il intreb cand intram in garaj.
-Ne cunoastem de mult,dar nu am avut niciodata curajul sa-ti spun adevarul despre mine...Eu nu am tata,a parasit-o pe mama cand a aflat ca e insarcinata,nu aveau o situatie financiara foarte buna,asa ca a preferat sa fie un las si sa plece,acum cred ca e pe undeva prin America cu noua lui sotie si copii lui.
<Endflashback>
-Hai mandrule,nu avem timp de stat!tip cand ma indrept spre masina.
-Aveti grija de voi.ii aud vocea lui Nova din spate.
-O sa avem!ii raspunde Iuli cu o voce seriosa.
Am urcat in masina si am pornit spre casa.
Cand am ajuns,am pornit grabita spre intrare,iar cand am intrat am fluierat cat sa auda toata lumea.
-Esti acasa!urla Aly coborand scarile si luandu-ma pe sus.
-Sufletu meu,ai venit acasa,cred ca esti obosita.ii aud vocea Ralucai.
-Ce s-a intamplat?tata e singurul care stie ca nu am venit acasa de placere.
-Nu stiu daca mai sunt vii,nu stiu daca sunt morti,dar am nevoie de toti oamenii nostri ca sa ma duc la More acasa pentru a vedea cu ochii mei ce s-a intamplat acolo,dupa ce voi afla fii sigur ca ma voi duce si voi face ce mi-am promis ca nu o sa fac... O sa omor oameni!ii zic privindul in ochi cu o voce dura.
-Atunci venim cu tine!zice Costin
-Nici nu ma asteptam la altceva,le zic zambind.
-Deci,care e planul?zice unchiul Raul.
Dupa ce le spun planul de atac,pornim spre casa familiei More.
~Alexander~
-Mami,o sa fim bine?vocea tremuranda a lui Mihai imi dadea fiori.
-Da scumpule,o sa fim!il linisteste Amanda cu ochii atintiti in gol.
-Nu trebuie sa ne facem griji,ne vor gasi Vladimiri,nu e asa tata? Mia va darma usa asta si ne va scoate de aici!Cata spune cu speranta in glas.
-Asta si vor...Vor ca Mia sa isi faca aparitia aici si sa o omoare.raspunde Marius
-Da pana la urma ce a facut Mia de toti ii vor capul?intreaba Elisa.
-Ea nimic,Costin multe. Se razbuna pe Costin prin Mia. El a ucis fii unor mafioti,iar acum ei ii omoara sora cea mult iubita.le raspund.
In momentul ala toate privirile sunt atintite asupra mea si taceau.Mi-am rezemat capul de perete si am oftat. Sigur va veni...Sigur va muri.O lacrima mi-a alunecat pe obraz,speram doar sa ma insel,speram sa nu ma incred prea tare in gandurile intunecate care nu-mi mai dadeau pace,speram ca iubita mea printesa sa nu pateasca nimic. E a mea,poate sa faca asta,poate sa invinga orice umbra intunecata care incearca sa-i fure stralucirea.
<Flasback>
-E a mea!am urlat la omul care indraznise sa o atinga.
L-am prins de guler si i-am dat un ultim pumn,m-am indepartat de omul care aproape o violase pe Mia si m-am indreptat spre ea.
Era ghemuita si plangea silentios,m-am asezat pe vine langa ea si am incercat sa o ating dar a tresarit mutandu-se mai departe de mine.
-Angelo,sunt eu,nu te teme.cand am rostit aceste cuvinte mi-a sarit in brate si a inceput sa planga mai tare.
-Imi pare ra....incearca sa spuna dar plangea atat de tare.
-Shhhh....Nu spune nimic,hai acasa!i-am zis luand-o in brate mergand spre masina.
-Gata printesa,mergem acasa!ii zic cand o pun pe scaunul din dreapta si o pup pe frunte.
<Endflashback>
~Mia~
Dupa ce am vazut pe camerele de supraveghere din casa ce s-a intamplat si cine a fost am plecat imediat dupa el.
Niciodata nu mi-a fost frica pentru mine,nici cand am calatorit in toata lumea singura. Mai frica mi-a fost pentru cei din jurul meu,daca ei nu ar mai fi nu as mai avea latura umana,as fi doar un robot , fara sentimente , fara nimic.
Cand am ajuns in fata cladirii in care erau tinuti,am inaintat,singura.Avand grija sa nu mor pana intru in cladire.
Era pustiu,era de rau.Mergeam fiind precauta si ascultand toate zgomotele din jurul meu.Erau o multime de incaperi,iar eu nu stiam in care se afla.
Am auzit plansul unui copil mic,un plans atat de cunoscut,venind din camera pe langa care am trecut.
M-am intors si am vazut ca era o usa din metal cu cod pentru deschidere,am ridicat pistolul stiind ca atunci cand vor auzi focurile vor veni din toate partile,dar nu mi-a mai pasat,am apasat pe tragaci de trei ori,trei gloante.
Usa metalica s-a deschis lasand persoanele din incapere sa se vada.
-Mia!au tipat toti deodata.
-Nu avem mult timp!tip si eu la ei.
Cand sa misc un picior,am auzit sunetul asurzitor al unui pistol,iar apoi o durere ingrozitoare mi-a strabatut corpul.
Dupa totul s-a transformat intr-un camp de razboi.Gloantele vuiau pe langa mine,dar eu nu ma puteam misca,daca faceam vreo miscare stiam ca ma va durea.
Mana mi-a fost apucata de unul din gemeni si am fost trasa inauntru,am cazut in bratele lui Alex,iar Marius si-a rupt tricoul legandu-l in jurul coapsei mele pentru a opri sangerarea.Dani s-a aproapiat si el de mine si s-a uitat la felul in care imi sangera pociorul.
-Trebuie sa o scoatem cat mai rapid de aici!
-Nu zau Batman,credeam ca mai trebuie sa stam vreo opt ore pe aici,ce zici?ii zice Marius sarcastic.
Alex m-a prins de un brat si l-a dus dupa gatul lui si m-a ajutat sa merg.
Am iesit din incapere,reusind sa trecem neimpuscati si ne indreptam spre iesire,dar cum niciodata nimic nu e atat de usor,de dupa colt a iesit un individ cu arma indreptata spre Alex,iar eu ca intr-un film prost de dragoste,m-am bagat in fata lui si am incasat glontul iar un altul s-a auzit din spatele nostru.
Am simtit cum viata mi se scurge prin vene in acel moment,am ridicat privirea din pieputul lui si i-am privit fata,era speriat,ii vedeam buzele ca se misca dar nu intelegeam nimic.
Am inchis ochi,iar echilibrul meu a disparut.
~Alex~
O priveam cum statea in bratele mele,pieptul i se misca usor si nu stiam pentru cat timp va mai face asta,asa ca am ridicat-o si am fugit cu ea spre masini.
Acolo un tip pe care nu-l mai vazusem niciodata in viata mea statea socat privind la micuta din bratele mele care era pe jumatate moarta.
I-am vazut masina si am mers imediat spre ea,am pus-o pe bancheta din spate si am fugit spre scaunul soferului,bag cheile in contact,iar usa din dreapta se deschide,iar tipul se urca in masina punandu-si centura.
-Sper ca a meritat sa-si dea viata pentru tine,pentru ca altfel ma jur ca tu nu o sa mai fi in viata prea curand.ma ameninta,iar eu prefer sa nu-l bag in seama asa ca pornesc masina si pornim spre casa ei.
Cand am ajuns el a coborat la fel de repede cum s-a urcat si mi-a luat micutul inger in brate si a mers grabit in casa iar eu in urma lui.
Cand intram il vad pe doctorul lor stand si uitandu-se la Mia speriat,dar in urmatoarea secunda o smulge din bratele lui si merge in aripa "spitalului".
Am ramas in mijlocul holului si am privit terifiat la omul care se indeparta cu trupul firav si lipsit de vlaga al frumoasei fete care si-a dat viata pentru mine.
Mi-am convins corpul dupa cateva minute sa se miste si m-am aruncat pe canapea sprijinindu-mi coatele de genunchi si jucandu-ma cu degetele.
Dupa jumate de ora, toti erau aici,inclusiv Sofia si familia ei.
Cu totii stateam tacuti si nimeni nu scotea nici un sunet.Nova tinea o doamna frumoasa in brate,iar tipul ii tinea mana acelei femei in a lui.
Dupa trei ore,doctorul a intrat in sufragerie si ne-a zis ca a stabilizat-o si e in coma,dar apoi a zis ca daca va rezista acestei seri e cel mai probabil sa se trezeasca in cateva zile.
-Ok,acum ce facem?intreaba tata.
-Nu stiu sigur Luciano,s-ar putea sa vina dupa noi.ii raspunde Carlo.
Si din nou s-a lasat o tacere apasatoare,pana si moara stricata a Sofiei s-a oprit.
M-am ridicat si mi-am tarat picioarele pe scari,ajungand in camera ei.Era la fel,peretii mov erau plini de tot felul de porcarii facute de ea vazute pe youtube,dulapul urias pe care se odihneau ursuleti de plus si biblioteca plina de carti.Coltul cu rafturi pline de papusi stapanea locu. M-am indreptat spre patul cu lenjerie neagra si m-am asezat pe el inhaland mirosul ei de mar,menta si ceai verde,mi-am intins mana si am apucat ursuletul pe care i l-am dat cadou de ziua ei acum 5 ani si l-am luat in brate simtind un miros dulce de zmeura.
Pentru a doua oara in viata mea mi-era frica sa nu mai pierd o persoana importanta din viata mea.
<Flashback>
-Am stabilizat-o,dar are rani multiple,daca va rezista noaptea aceasta nu mai avem de ce sa ne facem griji,ii aud vocea doctorului.
Eram ridicat pe varfuri,cu fata lipita de geam si ma uitam la mama care statea in acel pat de spital,conectata la tot felul de aparate care aveau niste liniute care se miscau.
A doua zi.
-Ne pare rau,nu a supravietuit noptii precedente.
Atunci am simtit cum mi-a fugit pamantul de sub picioare,pentru un copil de 8 ani am inteles multe.
<Endflashback>
Nu puteam sa adorm,trecusera doua ore de cand stau aici uitamdu-ma la stele flosforescente de pe tavanul ei.M
am ridicat si am mers in locul unde era tinuta,m-am asezat pe canapeaua din coltul camerei si o priveam,era asa linistita,aparatele bipaiau,aratandu-mi ca inca traieste. Tot ce puteam face era sa o privesc,ma simteam asa neputincios.Dintr-o data aparatele au inceput sa bipaie mai tare si nu era de bine,toata camera a fost asaltata de doctori veniti din toate colturile lumii si m-au dat afara.
In momentul ala am simtit cum mor pe dinauntru.
Haha,capitolu 13 ❤