Gustul suferinţei

Criminali

Tristeţea, suferință, lacrimi. Aceste cuvinte sunt frecvente în viaţa mea. Uneori cred că existenţa mea nu aduce zâmbetul pe faţă la nici o persoană. Singurătatea printre mulțime este cel mai des sentiment prezent in viaţa mea.

Oamenii sunt demonii care se hrănesc cu suferinţa mea, vorbele aruncate de ei mă afectează mult. Am propria părere despre ce reprezintă omul, însă cu sinceritate zic că nu sunt nişte impresii pozitive. Câtă falsitate poate să încapă într-o ființă vie. Unde au dispărut oamenii simpli care nu consideră bunătatea o slăbiciune, care se pot bucura şi de cele mai mici lucruri. Egoismul a acapărat această societate, iar eu reuşesc să supraviețuiesc doar în universul meu. 
În acest moment as da orice ca viaţa să mi se sfârşească. Mă aflu, defapt nici nu am idee unde sunt,singurul lucru care il ştiu e că sunt urmărită de niste criminali.
- Nu o lăsaţi să scape, strigă bărbatul mascat.
Nu doream să mă las bătută, dar norocul că de obicei nu era de partea mea, deoarece în scurt timp picioarele mele cedează iar în următoarea clipă corpul meu făcu contact cu pământul rece.
Singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost că viaţa mea zi de zi devine mai insuportabilă.
Simt cum sunt apucată brutal de păr si târâtă într-o maşină.

Aceşti oameni sunt nişte nenorociţi, cum pot fi atât de agresivi?
Stăteam ghemuită cu genunchii la piept tremurând, orice intenţii au monştrii ăştia sigur nu erau bune.

Masina se opri in faţa unei case imense de carămidă.

-Ieşi târfo, eram îngrozită ce aveau de gând să-mi facă?

Bărbatul mă strânse puternic de braţ şi m-a scos din maşină.

Când am păşit în casă un ţipăt asurzitor îmi inundă urechile, erau ţipete de durere. Când am privit în  dreapta mea am simţit cum pământul îmi fugea de sub picioare, acolo se afla o adolescentă legată la mâini si înjunghiată.

Nu imi vine să cred, ştiu că si eu voi fi omorâtă, dar cel mai dureros e că mă aflu aici din cauza persoanei care eu îi spuneam" tată" probabil in acest moment nici nu îşi face griji si işi continuă viaţa fără fica sa care mereu l-a întreţinut şi l-a scos din toate problemele.

Gândurile mele sunt întrerupte de o voce care îmi provoacă scârbă.

-Deci, ce vom face cu ea?