Mă simţeam... singur.
Devenea greu să ţin toate aceste lucruri în mine. Simţeam nevoia să mă descarc însă lui Andrei nu puteam să îi spun, mi-era frică de cum va interpreta toată povestea. Sentimentele mele erau un amalgam, iar majoritatea erau inefabile. Adesea mă întrebam "Acum ce?". Zile grele urmară, pline de confuzie şi singurătate.
Dimineţile le petreceam uitându-mă la ploaie cu ceaiul meu negru în mână, gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat. EL nu îmi mai trimisese mesaje, tăcuse. Ajunsesem la concluzia că, el chiar nu voia nimic de la mine. Tot ce voia era să sufăr, să îmi cunoască limitele.
Sunase alarma. Eu m-am trezit din pat şi mi-am ridicat telefonul.
Nimic.
Cobor cu o privire de Zombie scările reci, tipic unei toamne reci. Îmi puteam auzi respirația un pic racită. Mama ducea tristă o privire în pământ.
-Bună dimineața! rostește, ridicând privirea, schiţând un zâmbet.
-Ai aflat?
Se ridică brusc, rămânând împietrită, apoi mă strânge în brațe, fără să îmi dea drumul. Închid ochii și o strâng și eu.
E ok. calmez eu situația.
Ne așezăm calm la masă, sorbind clătitele americane din priviri. Îmi pune 2, cu o idee de sirop de arţar lângă.
Și așa au decurs încă una, două, trei dimineți, patru, cinci săptămâni, șase, șapte luni.
M-am obișnuit.
YOU ARE READING
Pixel Stars
Teen FictionAtunci când tot ce simți este faptul că fiecare mișcare a ta e urmărită, ce rămâne de făcut? Aceasta este povestea unui tânăr pe nume Denis, a cărui viaţă s-a schimbat atunci când începe să primească semne de la... univers?! Plină de mister, iubire...
