Domnișoara Danner |FINALIZATĂ|

Capitolul 3

Meciul s-a terminat destul de repede, cred... defapt nici nu prea mi-a pasat pentru ca am fost mai atenta sa-l studiez pe Justin din toate partile.

-Esti gata? ma intrerupe din gandit vocea lui Jeff.

-Esti un om mort, marai la el.

-Daca e sa vedem prin ochii tai, dar hai sa-i mai dam o sansa la viata, rade Candy.

-Daca n-am ursul ala in 2 zile cel putin s-ar putea ca domnul si doamna  Meyer sa nu mai aiba mostenitor una doua.

-Inca caut ursul ala blestemat, calmeaza-te! rosteste acesta panicat apeland pe cineva in timp ce pleca spre bar.

-Da ala, ii spun brunetei si aceasta imi arunca bucatica de material ce imi acoperea trupul inaintea meciului, apoi las halatul lui Justin sa alunece pe scaun.

-E bunut, se pisiceste fata.

-Cine? intreb confuza si aceasta imi face semn cu capul, iar eu ma intorc spre ring si el vad. Stiu si il cheama Justin.

-L-ai si agatat? sare in sus prietena mea fericita.

-Hm... nu stiu daca se poate numi chiar agatat.

-Aham... si cand iesiti? intreaba la fel de incantata frecandu-si mainile ca un copil.

-Pai nu stiu, stai sa vad, spun si ma intorc pe calcaie cautandu-l cu privirea.

-Ce ai de gand sa faci?

-O sa vezi, mormai si il zaresc prin multime, apoi incerc sa-i atrag atentia cu mana ridicata pana reusesc facandu-i semn sa se apropie.

-Esti nebuna!? chitaie bruneta.

-Si inca cum, spun ranjind pervers privind de la Justin la ea si inapoi pana cand acesta se apropie de noi.

-Buna seara domnisoarelor, ni se adreseaza acesta si Candy il saluta zambitoare din cap.

-Buna, zic eu.

-S-a intamplat ceva? ma intreaba plimbandu-si privirea de la bruneta care chicotea la mine.

-Voiam sa stiu cand iesim la cafeaua aia, spun hotarata.

-Pai nu stiu, cand vrei! zice si isi aranjeaza mai bine camasa alb descheiata la 2 nasturi pe care o observ deabea acum, sau mai bine zis intregul costum negru.

-Acum?! sar afisand o fata inocenta.

-Imediat! Domnisoara, spune si ii saruta mana prietenei mele care se face rosie. Vin in 2 minute merg sa-mi iau haina, continua pupandu-ma pe obraz facandu-se nevazut.

-O.M.G., tipa si topaie Candice, tu ai vazut?!

-Da stiu, e un adevarat barbat, la naiba!?

-Este unu la un milion, adauga topaind in jurul meu tu stii cat de nor..

-Buna seara! o intrerupe o voce ragusita si amandoua ne intoarce catre posesorul ei.

Este un barbat inalt, foarte inalt, ce naiba a macat asta cand era mic?! Revenind... cu par saten, usor ravasit dar in acealasi timp si aranjat,iar pe chip se zarea cu usurinta barba nerasa cu toate ca ochii erau cei care te fermecau, aveau o culoare foarte speciala, erau asemenea caramelului. Imbracat o camasa alb deschisa exact ca cea a lui Justin la 2 nasturi, aceasta il facea sa isi puna corpul bine facut usor in evidenta alaturi blugii negri si sacoul gri descheiat.

-Buna! ii raspunde Candy, dar eu tac cu toate ca parea destul de interesant, nici nu ma deranjez sa deschid gura.

-Eu sunt Dylan, se prezinta si eu fac ochii mari.