Capitolul 7- Semn din nastere, defapt "tatuaj"..

Start from the beginning
                                    

-Nu! Nu a fost niciodata mai mult decat un prieten! strig si mai tare de data asta.

La auzul acestor cuvinte, Danilo ma impinge pe birou astfel incat sa stau cu fundul pe el si sarutandu-ma cu foc. Eu imi las mana jos de la umar si il trag mai aproape de mine. Nu-i mai pot rezista. Stiu ca o sa regret asta mai incolo, dar hei, nu risti nu castigi. Ii raspund si eu la sarut cu aceeasi ardoare, iar acesta geme in sarut de uimire, dar nu se opreste. Intra intre picioarele mele si se apropie si mai mult de mine, strangandu-ma puternic de talie, eu tragandu-l de gata cu mainile.

Buzele sale le tachineaza pe ale mele pana ce eu imi intredeschid gura si limba lui imi invadeaza gura, cautadu-mio si pe a mea. Acum limbile noastra fac un dans salbatic, precum doua animale ce se lupta pentru suprematie. Este pur si simplu atat de bine si de himnotizant. Acesta cere mai mult si adanceste sarutul, eu incolacindu-i talia cu picioarele.

Acum parca totul e mai intens, bataile inimilor noaste sunt accelerate la maxim, respiratia tot mai greoaie, urechile tiuindu-ne si bratele mangaindu-ne corpurile unul celuilalt. Ne despartim din sarut datorita lipsei dd aer, dar Danilo nu pierde vremea si incepe sa-mi sarute gatul si sanii ce sunt aproape goi.

-Danilo! spun spre el, dar acesta parca nu ma aude si incepe sa ma muste puternic de gat.

Acesta dezmierdandu-mi cu limba, rana facuta de el alinand-o. Incerc sa il opresc si sa ne aduc le amandoi cu picioarele pe panamat, dar esuez lamentabil. El ma devoreaza din ce in ce mai repede prin miscarile sale pricepute. Ii mai roates o data numele si de data aceasta el se opri. Se departa foarte putin de mine si ma priveste in ochi.

Ii pot vedea, ardoarea, lacomia, salbaticia ce zace in el, in fiecare particica din corp. Muschii sai incordati ma tenteaza sa-i ating, dar n-o fac.

-Eu... incearca el sa inceapa.

Nu prea reuseste sa-si termine fraza ca ochii lui de soim ma face sa simt o usoara panica.

-Ce ai pe umarul tau? intreaba el incruntat.

-Aaaa.. Este...o coroana! spun rapid si incerc sa-mi ascund semnul cu mana, dar acesta mi-o da de-o parte si il priveste mai atent.

-Este semn din nastere? ma intreaba el si eu ma panichez usor, dar o idee imi trece prin minte.

-Aaa..nu, este un tatuaj prostesc de care nu sunt mandra, precum si de altele! Spun cu jumatate de gura uitandu-ma in pamant.

-De ce ti l-ai facut? Stai..ai mai multe? ma intreaba el mirat.

-Aaa...da am mai multe! spun aproape in soapta.

-De ce ti l-ai facut pe asta? ma intreaba el foarte curios arata spre coroana mea.

Eu imi ridic privirea si ma uit fix in ochii lui, apoi ma aud spunand, cea mai buna minciuna care mi-a venit in minte.

-L-am facut de cand mi se spune Principessa, dar nu are legatura cu faptul de ce mi se zice asa, spun cu cea mai dragalasa voce a mea, zambind fals.

-Le pot vedea si pe celelalte? ma intreaba el curios, iar eu rasuflu usurata ca m-a crezut.

Zaresc pe sub camasa lui de un albastru deschis niste urme negre.

-Dar tu cand mi le vei arata se ale tale? spun si imi indrept privirea spre pieptul lui incercand sa descufrez ce este acolo.

-Aaa..pai! spune el si eu imi aduc amintesc in ce poziti ma aflu, asa ca imi descolacesc picioarele si imi las mainile in jos pe langa corp.

Aceste se indeparteaza mai mult de mine lasandu-mi spatiu sa ma dau jos de pe birou. Ce-i drept ma simt al dracului de jenata. Situatia in care ma aflu acum este atat de inconida incat imi vine sa vars.

-Pai eu...cred ca...am sa plec! incerc eu sa spun, dar ma balbai.

Urasc cand fac asta. Acest lucru ma arata slaba si neajutorata. Ceea ce sunt eu acum, in acest moment. Trec pe langa el uitandu-ma in pamant si iesind din biroul, lasandu-l acolo inghetat ca o stana de piatra. Nu pot sa ma uit in ochii lui. L-am mintit si ah, ma simt al dracului de prost, dar o fac pentru ca nu vreau ca totul sa se duca de rapa, eu, mintea mea si tot ce tine de psihicul meu, fragil. Recunoaste ea intr-un tarziu. Mai taci constiinta idioata, da recunosc am un psihic fragil. Asta e!

Ajung in camera mea si ma uit in oglinda. Imi analizez semnul. Este atat de, plin de pacate si imi trezeste atatea amintiri incat ma urasc. O pata de culoare mov imi atrage atentia. Pe gatul meu se afla vanataia facuta de acel demon ce-mi umple gandirea. O sa vada el.

Ma descalt, imi dau rochia jos si intru in baie. Imi dau bijuteriile jos, ma demachez si imi fac un dus rapid si fierbinte. Dupa asta, imi iau o lenjeria neagra din dantela cu o camasa de noapte pe mine si adorm instantaneu sub patura moale a patului.

Prințesa Mafiei 1Where stories live. Discover now