Children of the Damned

410 14 0
                                    

Capitolul 1

Alarma răsună zgomotos, rupând liniştea din camera lui Jace. Era ora 6 şi jumătate, ziua în care se înscria la facultatea visurilor sale. Cu toate că familia s-a împotrivit acestei alegeri, Jace este ferm convins că aceasta este menirea lui. Unchiul său Dean l-a încurajat să facă tot ce doreşte, însă Sam a vrut mereu să-l scutească de dezamăgiri. Acum Jace este adult şi ştie ce vrea de la viaţă. Se trezeşte buimac, îşi spală faţa cu apă rece, apoi se priveşte în oglindă, încercând să-şi aranjeze părul pentru a arăta cât de cât normal. Face un duş şi sare peste micul dejun. Mama sa mereu îl cicălea pentru că nu mânca şi nu dorea să facă sport precum prietenul său cel mai bun Isac. Se îmbracă lejer, cu blugi şi un tricou cu mâneci, apoi iesr din apartamentul său şi aleargă până la staţia de metrou. Telefonul îi vibrează în buzunar.
- Da, Isac.
- Te-ai trezit studentule ?
- Normal, idiotule, tu unde eşti ?
- În pat, ca oamenii normali.
- Frate, ai promis că vei fi acolo cu mine, ce naiba?
- Relaxează-te, J. Vin să te iau după ce termini prima zi şi sărbătorim undeva.
- Eşti de rahat uneori.
- Te pup dulce.
Închide nervos, apoi coboară din metrou şi îşi verifică ceasul. Mai are 10 minute până la deschidere. Nu voia să întârzie din prima zi, aşa că aleargă până în curtea facultăţii. Împiedicat, cum îi este felul, acesta se izbeşte de o fată roşcată şi se prăbuşeşte peste ea. Îi priveşte ochii verzi şi mari, apoi se ridică imediat şi o ajută şi pe ea.
- La dracu, îmi cer scuze...Sunt un idiot, ştiu... doar că e prima zi şi...
- Relaxează-te, Flash. Nu cred că am mai văzut cineva atât de dornic încât să alerge până la şcoală.
- Am întârziat şi trebuie să mă înscriu la clasă...
- Oh, înscrierile s-au terminat acum o oră. Ai uitat să treci la ora de iarnă, sau ce ?
- Poftim? O întreabă Jace şocat.
- Glumesc. Ai picat la ţanc. Numele meu e Clarisa, dar să nu-mi spui niciodată Clary. Urăsc porecla asta.
- Eu sunt Jonathan, dar poţi să-mi spui Jace.
- Încântată. Ne mai vedem, idiotule!
- Vrei să spui că înveţi aici?
- Doar nu crezi că îmi fac plimbarea matinală pentru a contempla clădirea.
Amândoi râd, apoi Clarisa se îndepărtează şi iese din curtea liceului. Jace ar fi vrut să o aibe cu el în clasă, însă speranţa nu putea să fie ucisă.

*
- Bine ai venit, domnule Winchester ! Abia aştept să-ţi testăm potenţialul de mâine.
- Mhm, mulţumesc.
Decanul era un tip sobru, înalt şi binefăcut, îmbrăcat la patru ace de parcă îţi venea greu să crezi că este un profesor universitar.
- Odihneşte-te, tinere! De mâine vei avea o mulţime de lucru. Să nu crezi că facultatea aceasta este o glumă.
- Nu, domnule, îi răspunde Jace nesigur şi apoi părăseşte biroul său. De ce i-ar da sfaturi tocmai lui şi de ce îl ia peste picior? A venit aici pentru că asta şi-a dorit, nu de dragul de a face o facultate.

*
La fel de matinal este şi Thomas, care dormea la bustul gol alături de iubita sa Teresa.
- Bună dimineaţa, iubito! Îi urează el suav.
- Aş vrea să se termine odată calvarul acesta cu şcoala.
- De ce ? Dacă nu ar fi fost liceul nici nu ne-am fi cunoscut. În plus, ce contează 1 an şi jumătate?
Teresa rânjeşte şi îl sărută cast pe Thomas, care o înconjoară şi o prinde într-o îmbrăţişare caldă.
- Ştii că aş da orice ca să rămânem veşnic aşa, nu?
- Ştiu, Tom. Dar nu putem. Acum, ce vrei pentru micul dejun ?
- Pe tine, îi răspunde Tom, apoi presară câteva săruturi pe gâtul ei de lebădă.
Teresa pregăteşte micul dejun, cât timp Thomas îşi face rutina de dimineaţă. Se îmbracă cu nişte blugi negri şi un tricou albastru marin lărguţ, apoi coboară în bucătărie.
- Neaţa, Teri! O salută Scott.
- Hei, Scotty! Gata treaba? Îl întreabă ea analizându-i tricoul alb murdar de ulei de motor şi pieptul său dezvoltat şi transpirat.
- Dacă vrei ca o treabă să meargă bine trebuie să o începi dimineaţă devreme.
- Hei, Scotty, ce ai zice să înfuleci o clătită şi să pleci la rabla ta? Îl ameninţă fratele său gelos.
- Noi doar vorbeam, Tom. Nu e nevoie.., încearcă să se explice Teresa.
- Scuteşte-mă, i-o taie el.
- Hei, ai grijă cum vorbeşti cu ea sau poate nu vrei să mai mănânci în dimineaţa asta! În plus, maşina aia îţi aduce bani şi îţi plăteşte taxele şcolare. Nu mulţi îşi permit să studieze la un liceu de elită! Se enervează fratele cel mare.
- Hei, frate, scuză-mă. Ştii că apreciez fiecare sacrificiu. Nu ştiu ce s-a întâmplat.
- Nu mai contează. Sora ta s-a trezit?
- Nici nu cred că o va face.
Scott oftează şi urcă sus la dormitoare. Thomas şi Teresa pleacă spre liceu după ce termină de strâns masa. Teresa nu locuieşte cu fraţii Winchester, dar e mereu binevenită să doarmă la ei, deoarece ştie să gătească mai bine decât Scott şi îl scuteşte pe acesta de o muncă cu surprize neplăcute. Fiind fratele cel mare, Scott are grijă de ceilalţi doi şi le asigură mâncare şi bani pentru cele necesare. El se va înscrie la o şcoală militară pentru a se angaja şi a lua un salariu adevărat. Venitul familiei provine din banii câştigaţi la cursele ilegale. Scott este cunoscut ca fiind o legendă din cauza felului său de a conduce. Este neînvins şi câştigă bani frumoşi. Thomas nu a fost de acord cu hobby-ul fratelui său, însă până ce acesta îşi va procura singur banii, trebuie să accepte deciziile fratelui său. Din păcate pentru Tom, şi sora sa Isabelle împărtăşeşte aceeaşi pasiune pentru adrenalină. De când a împlinit 18 ani, participă în fiecare seară la curse. Scott o supraveghează mereu pentru ca sora sa să nu intre în necazuri.
- Izzy, trezeşte-te! Vei întârzia la şcoală.
- Nu vreau să merg! Renunţ.
- Ce dracu zici? Mai ai jumătate de an, nu poţi renunţa tocmai acum. Termină cu prostiile şi ridică-te.
- De ce trebuie să te comporţi ca mama? Ce s-a întâmplat cu libertatea mea?
- S-a terminat de când te-ai născut.
- Te urăsc!
- Ştiu că mă iubeşti, acum ridică-te!
- Doar dacă-mi promiţi că ne întrecem în noaptea asta!
- Dacă promit, stai la toate orele?
- Şi răspund dacă vrei! Acceptă ea entuziasmată.
- Bine.
Izzy sare la gâtul fratelui său şi îl îmbrăţişează ca pe un urs, apoi sare din pat şi se pregăteşte. În câteva minute se îmbracă cu o pereche de blugi rupţi albaştri şi un tricou gri, îşi netezeşte părul drept şi blond, apoi aplică un luciu de buze şi rimel negru intens.
- Dacă ai fi aşa rapidă şi la întreceri...
- Te voi face să plângi, frate!
Isabelle se urcă în maşină şi îşi aruncă geanta şi telefonul pe scaunul pasagerului. Conduce cu o viteză incredibilă, ajungând în câteva minute în faţa liceului. Străzile Los Angelesului le avea la degetul mic şi ştia toate scurtăturile posibile. Izzy era un demon pe două roţi.
- Uite cine s-a gândit să treacă pe la şcoală!
- Ce faci urâto? Îşi salută ea cea mai bună prietenă, Hanna.
- Tocmai ai ratat fizica, dar nu îţi fă griji, profesoara nu a făcut prezenţa.
- Voi veni la ora ei când va preda iar mecanică.
- Adică niciodată.
- Am înţeles că săptămâna viitoare vine un nou coleg.
- Acum? Dar mai avem puţin până la examene.
- Tipul are o reputaţie de bad boy. Se zvoneşte că e traficant de droguri sau că ar lucra într-o bandă.
- Deci e un papă lapte.
- De ce eşti aşa veselă? Şi cum de ai venit aşa repede la ore?
- Repede? Am ratat prima oră.
- Anul trecut ai venit la şcoală la 3 ore de la sfârşitul orelor.
- Îmi reveneam după o petrecere monstru,nu mă judeca! În plus, azi eu şi Scott ne vom întrece.
- Nu vreau să pierd asta ! Afirmă Hanna încântată.
Clopoţelul sună, iar clasa celor două fete se îndreaptă spre sala de sport, ora preferată a domnişoarei Winchester. Profesorul lor era fostul antrenor al ei care a învăţat-o să se lupte. Domnul Parker a fost agent FBI şi lucrează sub acoperire. Era bun prieten cu părinţii ei.
- Bună dimineaţa, copii!
- Bună dimineaţa, domnule Parker! Îl salută ei mecanic.
- Parcă sunteţi nişte pui abia ieşiţi din ou, oftează el. 5 ture de teren! Ordonă el iar toată clasa porneşte la alergat.
- Vreţi să ne torturaţi azi? Întreabă Isabelle.
- Domnişoară Winchester, poate vreţi să mai primiţi încă 2!
- Şi eu care credeam că voi primi tratament special, oftează Izzy.
- Taci şi aleargă, Isabelle!
Izzy era o sportivă uimitoare, exact ca fratele ei Scott. Amândoi au învăţat la acelaşi liceu şi amândoi s-au băgat prin tot felul de probleme.
- Uite cine şi-a făcut apariţia! Curva de Winchester s-a trezit de dimineaţă! Râde duşmanca sa de moarte, Laurel.
- Poate vrei să rămâi fără dinţi, Lori. O ameninţă Izzy.
Laurel era invidioasă pe Isabelle, deoarece era mai deşteaptă şi mult mai frumoasă decât ea. Cu toate că Laurel s-a culcat cu tot liceul pentru a-şi câştiga popularitatea, Isabelle este recunoscută pentru numeroasele curse câştigate şi pentru tupeul său de a nu respecta regulile stricte ale liceului.
- Uh, Iz, tu nu ai putea nici măcar să-mi atingi o şuviţă de păr.
- Mai vedem noi asta! Spune Izz şi apoi se îndepărtează de Laurel şi gaşca ei de piţipoance.
- De ce pleci, Isabelle? Ţi-e frică de noi? Îl aduci pe fratele tău mare şi tare să te apere? Fugi acasă bastardă împuţită! Râde Laurel batjocoritor, iar Isabelle se face roşie de furie imediat. Se întoarce şi păşeşte apăsat până în faţa lui Laurel. Îşi strânge pumnul şi o loveşte din plin în maxilar. Şi-l scutură pentru a-l dezmorţi, cât timp Laurel se adună după jos.
- Te omor, Winchester! Strigă furioasă în timp ce îşi ştergea sângele ce-i ţâşnea din gură.
- Winchester ! (Se aude vocea impunătoare a lui Parker, iar Isabelle se întoarce spre el) În biroul directoarei!
Izzy îşi dă ochii peste cap şi iese din sala de sport mergând lejer. În 10 minute, Scott va fi în biroul directoarei discutând cu ea problemele ei de comportament.

*
- Sora dumneavoastră s-a bătut iar! Pufneşte directoarea.
- De ce este mereu ea vinovată? De unde ştiţi că nu a fost din legitimă apărare?
- Nu cred că Laurel ar fi atacat-o pe sora ta, Scott. Amândoi ştim că ai făcut drumul ăsta de milioane de ori în timpul liceului. Nu vreau să repet povestea şi cu sora ta! Mi-ai fost de ajuns. Dacă nu o ţii din scurt, atunci la următoarea greşeală o suspend!
- Deci pur şi simplu este pedepsită din cauza mea? Vă răzbunaţi pe ea din cauza mea? Domnul Parker a spus că Laurel a fost cea care a început şi nu primeşte nicio pedeapsă? Protestează Scott, scârbit de discursul directoarei.
- Vă avertizez. Dacă Isabelle nu se schimbă, o vom exmatricula.
- Să te ia dracu cu şcoala ta! Izbucneşte Scott, apoi se ridică şi iese din birou, trântind uşa în urma lui. Văzându-l aşa nervos, Izzy înghite în sec şi se gândeşte la cât de mare va fi pedeapsa ei.
- Să mergem.
- Dar ... mai am ore... încearcă Izzy să protesteze.
- Nu mai ai.
- Ce s-a întâmplat? Întreabă Isabelle după ce amândoi s-au urcat în maşină.
- Măcar a meritat?
- Din plin, spune Izz cu o satisfacţie în glas, iar Scott zâmbeşte şiret.
- Directoarea nesuferită încă mă urăşte şi vrea să se răzbune pe tine. Trebuie să te abţii din a mai face necazuri. Mi-a spus clar că la următoarea greşeală te suspendă, deci te rog mult să te calmezi, bine? O roagă Scott.
- Abia aştept să termin căcatul ăsta de liceu.
- Hei, ştiu că te vei descurca la examene şi vei lua la facultate! Am încredere în tine, Iz.
- Atunci să ai încredere că vei înghiţi fum la următoarea cursă!
- În vise, soro! Spune rânjind Scott.

*
Jace ciocăne insistent la uşa prietenului său Isac.
- Isac, ce naiba faci? Deschide uşa!
- Vin! Se aude vocea prietenului său, apoi uşa se deschide şi în prag apare un Isac abia trezit şi în pijamale.
- Drace, azi era prima ta zi la muncă!
- Am demisionat, răspunde el plictisit.
- Pe bune?
- Cred că da..
- Eşti o rablă nenorocită! Nu pot să cred că o fată te-a făcut să arăţi în felul ăsta! Eşti o epavă.
- Sara era sufletul meu pereche.
- Şi când ţi-ai dat seama? Când i-o trăgeai? Pentru că asta era tot ce făceaţi.
- Lasă-mă pe mine, tu ai intrat la căcatul ăla de facultate?
- Da.
- Decât să merg la o facultate de rahat, mai bine muncesc, pufneşte Isac.
- Facultatea aia de rahat mi-a dat bursă.
- Îmi retrag cuvintele, găsesc unicornii fascinanţi! Glumeşte Isac, iar Jace îl loveşte uşor în umăr.
- Îmbracă-te. În noaptea asta mergem să sărbătorim.
- Pe bune? Întreabă Isac neîncrezător.
- Da, sigur. Crezi că nu pot să mă distrez, sau ce ?
- Sper că nu ne întâlnim cu vărul tău tocilar.
- Mai bine.
- Mi-o prezinţi pe verişoara ta focoasă? Zâmbeşte Isac pervers.
- Dacă mai vrei să zămbeşti vreodată, să nu-mi mai faci verişoara focoasă.
- De ce, mă baţi? Râde Isac.
- Nu eu, ci ea.
Zâmbetul după chipul lui Isac dispare imediat, apoi îşi alege un tricou alb şi pantaloni scurţi gri.
Jace nu mergea mereu în oraş nopatea, dar şi când o făcea, ieşea o petrecere de pomină.

Next GenerationWhere stories live. Discover now