Wish me Goodluck [Michael Clifford ff.]

Capitolul 1

-Scuze, omule. Jur, erau in ghiozdan!

Am aruncat o privire prin cantina aglomerata.

-Mda, ma rog...

Imi ridic ghiozdanul de pe scaunul de langa mine si ma ridic. Bani nenorociti. Mattew striga dupa mine, dar eu deja iesisem din cantina.

Am mers in pas grabit, apasat, din locul ala sufocant. Prea multi oameni, prea multe fete; iac! doar iac! Sunt sufocanti, simt ca sunt strans de gat cu un lant de fier. Respiratia imi era din ce in ce mai neregulata. Nu iar, nu iar! La naiba! La dracu!

Aer. Am nevoie de aer!

Simteam cum fata imi ardea, mainile imi erau reci. Era un sentiment de nedescris in interiorul meu, unul de panica combinat cu furie, combinat cu frica. Frica? Ce rahat nu am de ce sa imi fie frica! Furie, asta simt in mare parte. Pe un idiot, pe un alt idiot, pe un idiot care imi fura banii, pe-pe...oh, da-o dracu!

Toti se uitau la mine, cateva fete se ascundeau una dupa cealalta. De parca as manca o fitoasa ca ele...pff. Am lovit cu piciorul usa de la intrare, care s-a izbit de perete. Mi-am continuat mersul pana in parcare, unde imi pusesem motocicleta. O Yamaha V-Star ma astepta in locul meu special de parcare -cat mai departe de ceilalti posibil.

Nu era nimeni in jur, asa ca am inceput sa alerg. Eram un alergator destul de bun, am ajuns la destinatie mai repede decat ma asteptam. Mi-am trecut un picior peste motocicleta, asezandu-ma comfortabil. Ma rog, cat de confortabil poti sta aplecat pe o motocicleta in miscare...

M-am uitat cateva secunde la casca agatata de partea stanga a motocicletei. Ma gandeam daca s mi-o pun sau nu-

-Michael! Treci aici, frate!

Mattew venea alergand spre mine.

O, nu, rahat. Numai de tine nu am chef acum, hotule.

Am pornit motorul. Dadeam sa plec, dar ceva mi-a prins atentia -o hartie pe asfalt.

-Michael!

Pornisem motocicleta. Din mers, m-am aplecat si am luat hartia de pe asfalt. Accelerand, m-am afundat din ce in ce mai mult in multimea de oameni si masini.

Vantul imi dadea parul negru pe spate, ciufulindu-l si mai mult decat era deja. Oricum aratam prsotesc si inainte.

Dupa putin timp de mers, a trebuit (normal) sa ma opresc la stop. Mi-am dat picioarele jos de pe motocicleta, sprijinindu-mi greutatea pe asfalt, si am scos din buzunar hartia pe care o gasisem in parcarea liceului. Dar... asta nu e o hartie, adica, da, ma rog, este facut din hartie dar nu este hartie pe care scrii...bani. Bani! Ha ha! 50 euro! Aveam un zambet tamp pe fata. Este chiar mai mult decat I-am imprumutat idiotului de Mattew ca sa isi repare nu-stiu-ce la masina.

Pff, macar ceva merge bine pe ziua de azi.

Verde. Am accelerat. Afara incepuse sa se intunece, nori gri acopereau cerul, probabil atentionand oamenii pentru o viitoare furtuna. Geaca de piele neagra imi zbura in spate, aratam ca un erou, unul complet imbracat in negru, care se misca ca vantul.

Ca vantul. (acceleram)

Ca vantul.

Ca vantul.

Mergeam cu o viteza uimitoare, era genial sentimentul. Strada era goala, cel putin pe banda mea. Era un drum lung, drept. Am inchis ochii. Iubeam momentele in care imi scoteam totul din minte si pur si simplu simteam ca zbor.

Dar nu a tinut mult.

Un claxon. Am deschis ochii. O umbra neagra. Un par saten. O curba periculoasa si stramba pe care am reusit sa o fac. Trecusem pe banda cealalta. Am incercat cat de mult posibil sa imi controlez motocicleta. Inapoi pe banda mea. A pus o frana  atat de tare, incat am scos praf in urma mea.

Doamne, cat noroc!

M-am dat jos de pe motocicleta. Mi-am intors privirea in toate partile, incercand sa descopar sursa aproape mortii mele. Ceva mic statea chircit la pamant. O fata. Cu genunchii stransi la piept de mainile ei  subtiri si palide. Parul saten deschis ii aluneca drept pe spatele acoperit de o bluza larga neagra. M-am apropiat de ea.

-Ce n-, m-am oprit din a spune ceva urat, Ce faci?! Puteam sa te omor!

Nu mi-a raspuns, a continuat sa isi ascunda capul in picioarele ei si sub par.

-Hey... hey? Esti bine?

M-am lasat in genunchi langa ea. I-am pus o mana pe antebrat, dar si l-a smucit.

-Ia-ti mana!

Mi-am ridicat mainile, in defensiva. S-a ridicat, dar nu si-a intors privirea spre mine. A inceput sa alerge in noapte. Ii vedeam doar spatele, parul in vant, hainele negre si murdare.

Ce tocmai s-a intamplat?!

¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬¬

Scuze daca nu are nici o logica, promit ca actiunea din carte o sa devina mult mai interesanta pe parcurs.

xPacea fie cu voi!x