Capitolul 6: Imaginatia mea..?

582 55 28
                                    

   
    "Totul a fost în imaginatia ta,a fost doar imaginatia ta,atât: imaginatia ta".Cam asta este tot ceea ce aud de doua luni încoace.Motivul? Mama mea-socant,dar am descoperit ca am o mama- a avut geniala idee sa mai merg si eu pe la un cabinet psihologic.
    
      Bine,recunosc ca nu am reactionat tocmai normal când am aflat ca am fost în coma,si culmea am inventat o poveste cu vampiri si vârcolaci.Poate chiar ma uitam la prea multe seriale..in fine.Totul a fost în mintea mea se pare: Christopher,Nicole,vampirii,vârcolacii,misiunea,totul a fost rodul imaginatiei mele.Ce pot sa spun? Sunt mai creativa de fel.

       Am mai descoperit de altfel si ca am o prietena foarte buna,una singura,unica mea prietena,the only one.Întelegeti ce vreau sa spun? Nu mai am alti prieteni,sunt o tocilara,un nimic,o anonima în tot liceul.Ah da,liceul..peste 3 zile începe infernul.Chiar nu mai puteam de nerabdare sa fiu iar batjocorita,ironizata si ignorata de baietii draguti.Îl vreau pe Christopher si coma mea înapoi!

       Ca tot vorbeam de imaginatia mea bogata si iubitul meu vampir imaginar,a aparut si Derek-psihologul meu favorit-.Are doar 25 de ani si e al dracu de sexi,chiar nu înteleg de ce a ales acest domeniu tâmpit.Detest persoanele care nu-si vad de treaba si care încearca sa-ti ghiceasca cele mai profunde gânduri.

- Buna dimineata Anna. spune el,afisând un zâmbet mic

-Neata. îi spun pe cel mai sictirit ton pe care îl poate avea un om.Ce-i drept i-a cam pierit zâmbetul.

-Cum te mai simti? încearca el sa ma ia cu frumuselul,dar daca în doua luni nu i-a iesit,de ce i-ar iesi acum?

-Foarte bine,pâna sa apari tu.Aveam o conversatie foarte interesanta cu mine,sa stii. îi spun zâmbind fortat

-Amuzanta ca întotdeauna. chicoteste el

-Ti se pare ca am glumit? îl întreb eu râzând ironic

-Serios acum Anna,au trecut doua luni! Când o sa întelegi ca doar vreau sa te ajut?

-Când o sa întelegi si tu ca nu sunt nebuna!

-Dar nu am zis ca esti nebuna.Ai fost un an întreg în coma,ti-ai creat o lume a ta,si vrei sa spui ca nu ai nevoie de ajutor?

-Exact asta vreau sa spun. îi scuip eu în fata.

-Ei bine îmi pare foarte rau pentru tine,dar va trebui sa ma vezi pâna când decide mama ta ca nu va mai fi nevoie.Deci ai face bine sa cooperezi

-Nu pui problema bine doctoras.Daca eu îi spun lui mama ca vreau alt psiholog te va concedia si îmi va angaja altul

-Daca asta îti place tie sa crezi.Oricum,nu am venit sa ma cert cu tine.Ai mai avut cosmarul acela?

-Nu.

-Anna minti..

-Mai nou esti si detector de minciuni?

-De ce nu vrei sa mai lasi din încapatânare si sa-mi spui adevarul?

-Ti-am spus adevarul,nu am mai visat nimic,decât baieti sexi fara tricouri-si pe tine cum îmi faci un oral,da da- si cam atât.

-Sa înteleg ca nici de data asta nu vrei sa cooperezi...bine.Ne vedem la sedinta urmatoare.Sper ca atunci sa discutam ceva cu adevarat important.La revedere!

-Pa. îi spun si îmi iau telefonul în mâna

     Am auzit din partea lui un oftat scurt si dupa a plecat,1-0 Anna! Momentul sa o sun pe Caroline-singura mea prietena,din pacate- si sa-i torn ce a mai zis sexologul meu.

-Alo

-Ce faci fata?

-Rau!! Îmi vine sa intru si eu în coma câtiva ani. zice ea smiorcaindu-se

-Ce s-a mai întâmplat acum? o întreb râzând

-A venit logodnicul lui mama acasa,si stai sa vezi: are si un fiu.Deja îl urasc!

-Dar ce ti-a facut? S-a dat la tine sau ce? eu una încercam sa par serioasa dar nu prea îmi reusea

-As fi vrut eu sa fie asa.Arata super fata,mai ceva ca sexologul tau!!

-Nu creeeed,si atunci de ce îl urasti?

-Pentru ca are 5000 de fite în fund.Si când ma gândesc ca va veni la liceul nostru îmi vine sa mor.

-Va fi în clasa cu noi?

-Nuuu,slava domnului.E în ultimul an,cu o clasa mai mare ca noi.

-Mi-e mila de tine.Si mi-e si mai mila de mine

-Ce-ti mai face sexologul??

-Tocmai l-am expediat.Ma simt asa de bine. am început amândoua sa râdem

-Eu daca as fi în locul tau as face tot posibilul sa petrec cât mai mult timp cu el,nu sa-l expediez

-Caroline,are 25 eu 16..nu prea merge treaba.Plus ca e un enervant si jumatate.

-Bine,cum zici tu.Deci când mergem la shoping??

-Pentru ce shoping?

-Cum pentru ce Anna? Mergem la petrecere mâine seara,fara discutii.

-Dar..

-Nici un dar! Am spus ca mergem si punct.Maine la 11 vin la tine sa te iau si mergem in mall.

-Ok..dar o sa mi-o platesti domnisoara.

-Daa,si eu te iubesc.Vorbim mâine.Pa pa,puup

-Pup!

      Fata asta si petrecerile ei..adica pentru ea este simplu ca doar e frumoasa si populara,dar eu sunt tocmai opusul.Uneori chiar stau si ma întreb de ce îmi este prietena? Ea categoric merita ceva mai bun.Eh,in fine..poate chiar o sa-mi placa petrecerea.

       Cum nu am nimic mai bun de facut,deoarece nu am viata sociala,ma bag la somn si visez.Acolo nimeni nu ma judeca,macar acolo..

     Cam asta este,sper ca v-am mai scos putin din ceata.O sa aveti surprize peste surprize,ca asa e frumos :)) Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat de atata timp,dar nu am avut de pe ce.Dar acum am rezolvat problema deci o sa aveti ce citi si pentru ce sa ma bateti :)) Sper ca v-a placut capitolul,va pupaceeeesc :* :* :*

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 12, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Îndrågostit de...EA?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum