Respect din obligaţie *În curs de editare*

Capitolul 3

   Cu toate că ştia exact ce îi spusese lui Douglas înainte de a se căsători cu Leona, William ştia sigur că fratele său nu se va atinge niciodată de Leona, era prea orgolios şi prea cinstit pentru a se atinge de soţia altui bărbat, indiferent ce fel de relaţie avea cu acel bărbat. Păcat că nu avea aceleaşi principii şi în ceea ce privea amantele. Acest gând i-a reamintit de ceea ce i-a spus Douglas despre Agnes şi ţinând cont de faptul că doar ce se întorcea din patul soţiei sale, nu putea să nu-i dea dreptate.

   Agnes nu fusese fecioară când venise pentru prima dată în patul lui, deşi evident, jucase foarte bine rolul fecioarei inocente. Nu îi plăcea deloc că îl minţise şi îl luase de prost, dar dacă ar fi recunoscut asta acum, nu ar fi făcut decât să pară un mare bleg în ochii fratelui său şi în plus, dacă ar fi pedepsit-o acum dând-o afară din viaţa lui, ar fi trebuit să-şi caute altă amantă, lucru de care nu avea nici cea mai mică dorinţă să se ocupe în acel moment. Ce mai conta dacă fusese primul sau nu, acum era cu siguranţă singurul, şi în plus era deja obişnuit cu ea. Cu toate astea nu strica să fie mai atent, deoarece evident amanta lui îşi permitea prea multe.

   Când a ajuns în faţa uşii odăi lui Agnes, William a intrat fără a sta pe gânduri. Dacă tot era amanta lui, atunci nu avea decât să-i satisfacă toate nevoile.

-Ai venit!

   Vocea ei, care de obicei îl întărâta acum nu a făcut decât să îl irite. Era interesant de văzut cât de uşor se puteau schimba lucrurile. A aruncat o singură privire spre pat, acolo unde îl aştepta ea goală, înainte de a începe să se dezbrace pentru a i se alătura.

-Ştiam eu că vei veni la mine. Acea copilă nu-ţi poate oferi nici jumătate din ceea ce-ţi pot oferi eu.

   William şi-a reprimat replica ironică care-i stătea pe limbă. Dacă ar fi ştiut ea adevărul acum nu ar mai fi stat atât de liniştită în pat ci şi-ar fi făcut griji de ceea ce-i rezerva viitorul. El cu siguranţă îşi făcea.

-Ei bine femeie, vinde-ţi marfa atunci, simt nevoia să mi se reamintească de ce te ţin aici!

   Şi ea i-a reamintit cu exactitate de ce o ţinea acolo, abătându-i pentru un moment gândul de la femeia care era la doar câteva camere distanţă.

   Pentu Leona următoarele două nopţi şi trei zile au trecut într-un mod oarecum obişnuit, dacă se putea spune aşa. Totul intrase într-o oarecare rutină zilnică. Soţul ei venise în dormitorul ei şi următoarele două nopţi care urmaseră după noaptea nunţii şi deşi momentele intime petrecute cu el nu erau tocmai plăcute, lucrurile au fost mult mai uşoare faţă de prima noapte.

   Îşi amintea cu exactitate cum în prima dimineaţă după noapte nunţii, fiecare pas fusese aproape o tortură, durerea dintre coapse fiind atât de puternică încât îi venea să se întindă iar în pat şi să nu se mai ridice de acolo o vreme bună. Doar încăpăţânarea şi voinţa de fier au făcut-o să se ridice din pat şi să plece în explorarea noului ei cămin. Aşadar, după ce s-a trezit şi a luat o masă rapidă nimic nu a împiedicat-o să-şi urmeze planul mai ales după ce a aflat de la cameristă că soţul ei părăsise castelul cu câteva ore în urmă.

   Cum era deja amiază când s-a trezit ea şi oaspeţii care participaseră la nuntă erau deja plecaţi iar curăţenia după marele eveniment era în toi nimeni nu a deranjat-o pe femeia micuţă îmbrăcată într-o rochie simplă de lână, cu părul împletit într-o coadă groasă, să se plimbe nestânjenită împreună cu una dinte sevitoarele castelului, din cameră în cameră.