Ne alesul meu

Capitolul 1

⸻

După multe ore petrecute în mașină, avion și aeroport, în sfârșit ajung în Atlanta. Opresc un taxi, îi dau adresa, apoi îmi las capul pe spate și închid ochii. Sunt epuizată, dar aventura abia începe. În seara asta sunt invitată la petrecerea de logodnă a mamei mele.

De vreo doi ani este cu Oliver Stuart, un om de afaceri cunoscut în Atlanta. Acum s-au logodit, iar nunta va avea loc peste câteva luni. Mă bucur pentru ea. A fost mereu o femeie care a vrut mai mult de la viață, care a iubit luxul, hainele scumpe și călătoriile. De aceea lucrează în industria modei: are propria firmă de haine, iar acum este sponsorizată de domnul Oliver, așa că atelierul ei devine din ce în ce mai cunoscut. Îmi place să o văd de succes și fericită.

Stau liniștită pe bancheta din spate când, dintr-odată, taximetristul frânează brusc. Se aude un scârțâit de roți, apoi o lovitură care împinge taxiul în față. Tresar speriată și mă lovesc instinctiv de spătarul scaunului din față. Cobor nervoasă când văd ce se întâmplă, iar țipetele nu întârzie să apară.

- Tu chiar nu vezi că e semafor? întreb nervoasă.

Nu pot vedea cine se află în cealaltă mașină, pentru că geamurile sunt complet negre. Este o mașină sport, neagră mat. Ușa se deschide și coboară un bărbat înalt, îmbrăcat într-un costum negru și o cămașă albă. Își scoate ochelarii de soare, iar ochii lui albaștri analizează mașina, acum serios avariată în față.

- Asta o să coste ceva... pff, și abia am cumpărat-o, spune el, băgându-și ochelarii în buzunarul sacoului. Nu pare deloc deranjat.

- Perfect, acum o să întârzii la proba rochiei, spun, uitându-mă la ceas.

Este ora 16:00. La 17:00 am proba pentru rochia din seara asta, iar la 18:00 începe petrecerea.

- Scuze, prințeso, că taximetristul tău nu e atent la semafor, spune el ironic.

Mă încrunt imediat.

- Se făcea roșu! spune taximetristul, în timp ce își sună firma de asigurări.

- Era încă verde, îi răspunde bărbatul calm.

- Vai... și bagajele sunt în portbagaj. Cum le mai scot?! întreb aproape plângând, când văd că portbagajul e blocat.

Bărbatul se apropie de taxi, trage puternic de portbagaj și reușește să-l deschidă. Scoate cele două bagaje ale mele și le pune pe asfalt. Apoi merge la taximetrist, scoate câteva bancnote și i le întinde. Acesta rămâne surprins.

- Cred că e de ajuns să-ți repari mașina, spune el, apoi se întoarce spre mine.
- Ai nevoie să te duc undeva?

- Nu, mersi. Nu urc cu tine în mașină. La cum conduci, mor până ajung acasă, îi spun, trăgând bagajele pe marginea drumului.

- Cum vrei tu, spune dezinteresat, urcă la volan, pornește motorul și accelerează instant, dispărând din peisaj.

Ce om... ferească Dumnezeu.

⸻

După multe ore pierdute pe drum, ajung în sfârșit la casa mamei. O vilă imensă, albă, cu o curte superbă, verde, perfect luminată. La intrare, bagajele îmi sunt luate de un domn, în timp ce restul personalului se ocupă de decor și de ultimele aranjamente pentru petrecere.

Privesc în jur fascinată, iar mama apare imediat cu brațele deschise.

- Ela, dragă! Ai ajuns? spune și mă strânge în brațe.

Are părul blond prins într-un coc elegant, o rochie albă, mulată, care îi evidențiază talia, și tocuri mult prea înalte pentru gustul meu. Dar ei îi stau perfect.