Prizoniera trecutului

Prolog

Cinci ani. Atât a durat minciuna.
M-am trezit într-o casă străină, cu o verighetă pe deget și un trecut șters. Victor mi-a spus că m-a salvat. Mi-a spus că mă iubește. Dar astăzi, o singură amintire a spart gheața: un alt nume, un alt gust al sărutului și ochii lui Andrei reflectați în chipul fiului meu.
Victor m-a ținut captivă într-o viață care nu-mi aparține. Acum mă privește din pragul ușii, cu acea grijă falsă care îmi îngheață sângele.

— Totul e bine, draga mea? mă întreabă el.

Îmi înghit strigătul și forțez un zâmbet. Dacă află că mi-am amintit, nu voi mai ieși niciodată de aici. Pentru a-mi salva copilul, trebuie să devin cea mai bună actriță din lume.
Războiul meu tăcut a început.