Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 49: Tratamentul

În spatele lui văzu o femeie a cărui aspect trăda o gravă problemă de sănătate. Era mai mult piele și os chair și pentru un vârcolac care era mereu suplu. Obrajii îi erau subți iar osul frontal, cel al frunții, se vedea incredibil de bine făcând-o un model destul de bun pentru o oră de anatomie a sistemului osos. Imaginea claviculei și a întregii părților de corp neacoperite de nimic îl scârbi. Ochii ei erau obosiți și se vedea cât de mult își dorea să se așeze, era obosită și frântă. Din politețe pentru vrăjitoare și pentru cei din jur nu făcuse o față plină de dezgust deși își dorea ca femeia să se acopere cu ceva mai repede.

- Oh, Camilla, scumpa mea, uite ce ai ajuns! suspină vrăjitoarea.

Katherine păși mai mult spre ea și îi luase chipul în mâini. Justin se întreba cum putea să o atingă, nu era dezgutată de imaginea acesteia?

Ca și cum Benjamin își dăduse seama de gândurile sale își mută privirea de la cele două spre el. Îl privi și mai urât și mârâi scurt în semn de amenințate. Se dădu instantaneu un pas în spate, nu avea de gând să fie în raza ghearelor sale tăioase.

Lângă Ben, Camy era stingherită de privirea și atingerea vrăjitoarei. Își retrase capul din mâinile sale și o privi intrigată.

- Camy, ea este Katherine, vrăjitoarea care te va ajuta, îi vorbi calm Ben de parcă nu ar fi mârâit cu câteva secunde înainte.

Camy îi vedea doar chipul angelic și frumos. Avea în jur de treizeci de ani și era incredibil de perfectă. Avea ochii căprui stălucitori, părul negru ca tăciunele prins într-un coc elegant din care se revărsau câteva șuvițe și un zâmbet mare și strălucitor pe sub buzele roșii și pline. De atât fu nevoie ca să fie geloasă pe perfecțiunea și frumusețea ei.

Katherine nu spuse nimic iar Ben făcu un pas spre ea.

- Am făcut ce ai cerut, acum e rândul tău. 

Vrăjitoarea tot nu îi spuse nimic. În schimb doar o privi de Camy de parcă nici nu i se adresase deloc. 

Ben se apropie și mai mult de ea. Pieptul lui îi atingea umărul și se aplecă ușor spre ea. 

- Faci ca data trecută și am să te vânez ca pe un șoarece, mârâi el în urechea ei. Cu mine nu te joci.

Mârâi din nou dar nu își folosise forța pentru a face întreaga casă să răsune. Mârâi înfundat dar suficient de gutural încât să o sperie. 

Ca și cum abia și-ar da seama de prezența lui în încăpere Ketherine tresări. Se întoarse spre el și îi zâmbi. Când își puse mâna pe obrazul lui și îl mângâie ușor Camy simți cum vrea să mârâie spre ea. Din fericire nu avea destulă putere și ieși doar ceva ușor și slab dar suficient cât să fie auzit de femeie.

- Am spus că am să te ajut și am să o fac.

Katherine o prinse de mână pe Camy fără a arunca nici măcar o privire spre ea. O trase după ea iar soția lui Ben nu se împotrivi. Merse prin living iar privirea ei căzu spre fotoliu și canapeaua din mijlcoul camerei. Pe fotoliul unde stătea un vampir de douăzeci și ceva de ani, aproape treizeci, văzu un chip familiar pe care nu crezuse că îl va mai revedea vreodată.

- An? întrebă ea surprinsă.

- Haide, drăguță! o trase mai departe Katherine. Cu cât mai repede cu atât mai bine! 

Camy fusese trasă din living spre bucătărie înainte de a putea să îi mai spună ceva Angelei, verișoarei sale. Tot ceea ce apucase să vadă fu privirea vinovată a acesteia și capul ușor aplecat. 

Înainte de a putea înțelege ceva fu obligată să se așeze pe un scaun. Își plimbă privirea prin jur în timp ce vedea cum vrăjitoarea se agită căutând în dulapuri și scoțând mai multe lucruri. Mai multe mirosuri din mai multe pliculețe deschise îi ajunseseră la nas iar ea strănută cu putere de câteva ori.