Mă uitam la televizor în sufragerie, dar m-am plictisit și m-am dus la mine in camera. Stau de un an și jumătate singură în această casă.
Am deschis sertarul noptierei și am scos niște poze mai vechi cu mine și familia mea.
Într-una din poze, chiar în spatele meu, era o siluetă îmbrăcată toată în negru, care se uita fix la poză.
Era departe, așa că nu reușeam să-mi dau seama cine era. Am sunat-o pe prietena mea Vivien, să o întreb despre siluetă, pentru ca ea făcuse această poză.
Ea mi-a zis că nu a mai văzut-o până acum.
"Mai am multe poze cu mine și familia mea in pivniță. Poate voi mai vedea silueta și în alte poze", m-am gândit atunci.
Când am ajuns în pivniță, am auzit un zgomot puternic și niște râsete.
"Cine a închis ușa? Și cine tot râde?", mă întrebam.
În fața ușii se afla acea siluetă, cu ochii roșii, o rochie neagră și păr negru, lung, ce îi atârna pe față. Era acoperită de sânge.
- Însfârșit te-am găsit! erau ultimele cuvinte pe care le-am auzit.
