Autocontrol

Fragmente

S-a spart tăcerea în cioburi subțiri, 

Gânduri plutind printre vise și amintiri.

Capul, e un vas ce nu mai cuprinde,

Tot ce ard, e plin de amărăciune

Îmi tin bărbia cu un gest de nimic,

Încercând să mă adun, dar mă risipesc în timp.

Din mine se ridică doar scrum,

Fragmente de eu, arse-n mister.

Și poate nu-i sfârșit, ci doar început

că doar rupându-te afli ce-ai avut.

Din haosul gol, din liniștea grea,

mă reconstruiesc, și învăț cine sunt cumva.

Lăsând bucăți din trecut, oamenilor ce astăzi nu mai sunt,

Am fost nevoită să ard, pentru oameni?

Oameni care mi-au stins a mea lumina,

Lăsând în urmă, 

Doar o umbră.

Încercând să astup copilăriile tale,

Am ales tăcerea, în propria ardere.

Ajungând fragmente, încercând să te completez

pe tine.