Cand moartea ne desparte

Cmnd - Capitolul I

Katerine povesteste:

"Ma duc la locul unde este plantat marul ala nenorocit, pentru a sta iar toata ziua sub umbra lui, nu de alta dar imi place sa imi provoc singura durerea, decat sa fie provocata de alta persoana! Nu mai vreau sa cunosc nici un baiat nenorocit asa ca Raymond! De cand cu acel incident nu mi-a mai scris, nu m-a mai sunat, nimic! Parca eu ma sarutam cu acea curva sub marul nostru! Si mai mult acum cei doi indragostiti sunt impreuna, si au un salut al lor. Intr-un fel ma bucur pentru ei, adica ea a fost cea mai buna prietena a mea si el a fost prima persoana pe care am iubit-o... Nu pot sa renunt asa usor la ei, adica in cea mai mare parte din viata mea a fost petrecuta ori cu ea, ori cu el, uneori ambii. Oricat de mult as vrea sa ii urasc nu pot! Poate daca ar nu ea ar fi fost acea fata, as putea sa il urasc pe Raymond! Ea cat de cat a incercat sa imi explice intreaga situatie, dar eu ca de obicei am fost o aroganta si nu am vrut sa o mai ascult, si as vrea sa ii iert, dar nu pot. Cum nu pot renunta la ei, nu ii pot nici ierta!

Un baiat se aseaza langa mine si se cam holbeaza la mine! Cred ca am fost cu el in liceu, sau poate in generala?

-Buna! Eu sunt...
-Buna! Acum poti pleca fara nici o prezentare, nu am nevoie de consolare! Acum... Pa!

Nici macar nu ma baga in seama el doar se face mai confortabil.

-Tu nu auzi?!
-Nu! Aud doar ceea ce ma intereseaza! Asa ca ori ma lasi sa ma prezint ai la fel vei face si tu, ori voi sta aici pana vei fi pregatita sa vorbesti cu cineva care nu a gresit cu nimic. Asta daca nu te intereseaza insectele omorate...spune si isi strange buzele intr-un mod atragator, ca apoi sa scoata tot aerul mentolat ce l-a tinut in gura.
-Bine! Eu sunt Katerine. Iar tu esti?
-Derek! Incantat de cunostinta, Katerine-nuvreausavorbesccunimenipentrucadauneazasanatatiimele!
-Numele meu nu e asa de lung, la naiba!spun si incep sa rad, el facand la fel. Deci, Derek, ce cauti sub marul meu?
-Mereu vin aici! Nu esti singura careia ii plac merele! Nu mai fi egoista, Katerine!
-Nu sunt egoista! Dar eu, si cu Raymond, l-am plantat aici. Deci, chiar e marul meu, scumpule.spun si ma priveste lung, foarte lung si intens, parca el ma cunoaste dinainte, parca ceva il apasa. Ce ai?
-Ai fost cu Raymond?
-Da, de ce?
-E cel mai bun prieten al meu! Cel putin era...
-Mda... Nici cu mine nu mai vorbeste, deci nu ai de ce sa te panichezi, nu o sa vina sa iti dea in cap.spun si el zambeste, nu stiu daca sincer sau fortat, dar macar o face. Si, Derek, imi place numele tau.
-Oo, mersi, Katerine. Si mie imi place numele tau.spune si acum sunt sigura ca acest zambet este sincer. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar ma simt ciudat! Foarte ciudat! Daca as fi fost acum cu Raymond as intelege dar sunt cu el, cu Derek, un baiat pe care acum un sfert de ora l-am cunoscut...

Bine trebuie sa recunosc, el este foarte frumos, adica e aproape perfect.

-Vreau sa te intreb ceva.il las sa continuie, facand un semn cu capul ca sunt de acord. De ce un mar?spune si rade.
-Pentru ca... Daca stau mai bine si ma gandesc nici nu mai stiu, tot ce stiu este ca lui ii placeau si eu le uram, dar cand am auzit ca lui ii plac am zis "Cat de rele pot fii?" si am incercat iar unul, si chiar mi-a placut! Adica erau complet diferite fata de cum ma asteptam sa fie. Si el a zis ca vrea un loc doar al nostru unde sa ne vada toata lumea, dar sa fie doar al nostru. Eu am venit cu ideea marului, si l-am plantat aici, in locu in care eu si el ne-am intalnit.

Tace, doar tace, si asculta, parca procesand ceea ce tocmai i-am spus. La final se uita la mine si zambeste.

-Atunci... De ce v-ati despartit?am surs, gandindu-ma iar la acel motiv ce aparent pare stupid, dar pentru mine nu a fost stupid!
-Asta e deja alta poveste, dar cum nu am ce face, iti voi spune. El, Raymond, mi-a trimis un mesaj ca vrea sa ne intalnim urgent aici. Asa ca m-am imbracat si am venit direct aici, cand am ajuns el era cu spatele si in fata lui era Ashley, cand ea m-a vazut l-a sarutat. Dupa el a zis ca el nu mi-a trimis mesaj, si dupa ce i-am aratat ca am primit acel mesaj a tacut. Nu a mai zis nimic. Atunci am rabufnit in plans si am fugit acasa, nu inainte sa ii dau o palma zdravana.
-Auci!
-Stiu... Acum e impreuna cu Ashley...
-Ba nu e! Sta singur in casa si asculta muzica la maxim... Din acest motiv nu am mai vorbit eu cu el. Si stiam de ce v-ati despartit... Vreau doar sa stii ca Ashley ti-a trimis mesajul.
-Nu conteaza cine l-a trimis... Faptul e consumat, Derek. Eu si Raymond nu ne mai impacam.
-Bine..."

In acea zi am crezut ca Raymond te trimisese sa vorbesti cu mine... Dar nu fusese asa, tu ai venit de buna voie... Voiai sa vezi daca mai vreau sa ma impac cu el... Voiai sa vezi daca ai o sansa ,sau nu... Dar ai avut una, dar mi-am dat seama de asta prea tarziu, Derek...
Iar acum tu ai murit. Ai murit in acel accident de masina. In ziua in care am vrut sa iti zic ca si eu te iubesc... Acea zi ti-a fost fatala, si pentru asta vreau sa imi cer scuze, Derek.

Tu ai murit din vina mea!

___________________________________________________________________________________

Gata primul capitol, ingerasi!
Sper sa va placa! As vrea sa va rog sa imi lasati o parere sincera! Multumesc!

-Bye!