Profesorul

Capitolul II - Oare ai simțit cum a tresărit când m-ai atins?

CUM VĂ SPUNEAM! 

A fost o confruntare psihologică aceasta excursie...

Aș putea să o compar cu "Moara cu Noroc", mai precis cu personajul Ghiță... Doar că aici complexitatea și dezlănțuirea sa nu este provocată din cauza patimii pentru bani ci pentru iubire. Cum vă spuneam profesorii au coborât primii, apoi elevii... Noi am intrat în benzinărie iar profesorii și-au aprins câte o țigară, doar diriginta noastră fuma și profesorul de logică. Rareș nu s-a dat jos, se vedea de aici că avea căștile în urechi. Am plătit tocul de gumă și am rămas afară privind spre fetele din clasa de la mine și la altele cum bârfeau... În partea cealaltă era moleculă și profesorul de istorie care aveau o discuție destul de serioasă. - Clara! Ce tot faci singură? mă întrebă Teodora... Și își sprijini capul pe umărul meu.

- Nimic Teuț (așa îi ziceam atunci iar ea îmi spunea Lara*), doar mă gândeam la Rareș, a țipat la mine în autocar, mă simt aiurea pentru ce am făcut.- Dar ce s-a intamplat?întrebă superficial

- L-am surprins uitându-se la mine și m-am dus la el... Și cred că am forțat unpic nota...

- Știi ce? Eu cred că te place foarte mult.

- De ce crezi asta?

- Se uită insistent la tine în timpul orelelor de curs.

- Da? un zâmbet naiv îmi apăru pe fața..

- Da. Moleculă a venit înspre noi și a striga din ce în ce mai tare cu cât se apropia:

- Fetițelor! Voi de ce mai stați aici? Nu vedeți că toată lumea este în autocar!? Doar nu vreți o invitație speocială pentru "îmbarcare"?

Nu am spus nimic, ne-am ridicat, rămanand în spatele nostru și am început să ne șoștim în legătură cu pantalonii lui din anii 80.

Din una în alta am ajuns la Moieciu. Nu știu dacă ați avut ocazia să mergeți vreodată în această stațiune dar este superbă, munte cât cuprinde și foarte multă verdeață cum ar spune unii "ca la munte". Colegele mele de cameră erau Teuț și Diana. Diana era o persoană închisă, nu prea socializa foarte mult, avea o latură foarte închisă, nu prea își spunea viața ei..

- Cred că ar trebui să mai vorbesc cu Rareș!

- Hai măi Clara! Lasă-l odată! El ar trebui să îți ceară scuze pentru că a țipat la tine în fața tuturor.

- Dar de ce a țipat? a întrebat Diana în timp ce stătea întinsă în pat și răsfoia o revistă....

- Ne-am hărțuit puțin verbal.

- I-ai spus ceva legat de familia lui?

- Nu. Doar că eu...

- Nu mai vorbi cu el Clara, este așa de la începutul anului, are foarte multe probleme în familie... Se spune că mama lui s-a aruncat în fața terenului la o săptămână de la începerea anului școlar deoarece tatăl lui a vrut să divorțeze de ea din cauza unui studente de la facultate... Iar de atunci Rareș a rămas cu tatăl lui, deși inițial dorea să rămână în custodia mamei. Iar acum îl urăște din ce în ce mai mult..

"Deci din acest motiv Rareș a plecat în această excursie" îmi spusem în mintea mea...

- Cred că îi este greu, spusem și înghițisem în sec..

.- Da, îi este Clara

. - Dar tu de unde știi?

- A lipsit 6 săptămâni, profesorii spuneau că suferă foarte mult după mama sa, ceea ce eu nu aș nega dar în același timp se droga și lua multe pastile de calciu deoarece nu prea mânca. Clara poate acum el arata așa, ciufulit, nearânjat și foarte insuportabil.. Dar dacă l-ai fi văzut la începutul anului te-ai fi indragostit de el inevitabil. Era o persoană plină de viață, cu un zâmbet foarte larg și sincer, să fiu sincercă am fost îndrăgostită de el în acea perioadă... Dar atunci când s-a întors am vrut să îl ajut și să îl îndrum dar mi-a spus că nimeni nu l-ar înțelege mai bine decât mama lui iar dacă cineva s-ar apropria de el ar face-o deoarece l-ar crede neputincios.