Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 18: Sâgerarea unei inimi

Ușa dormitorului se deschise încet, de parcă celui care intra îi era teamă să nu o trezească din somn.

- Ți-am făcut un ceai de mentă, mami, preferatul tău.

Aisha, la fel de îngrijorată și de iubitoare față de mama ei ca întodeauna lăsă ușa întredeschisă în spatele ei și așeză o tavă strălucitoare pe noptiera de lângă pat. Mirosul biscuiților făcuți în casă proaspeți scoși din cuptor și cel al ceaiului de mentă ajungea până la nasul de vârcolac al lui Camy dar ea nu reacționă sub nici o formă. Cu ani în urmă, înainte de plecarea lui Ben, atunci când Aisha îi aducea asemenea bunătățuri Camy înfuleca de îndată câteva prăjiturele.

Văzând-o că nu reacționează se duse la ea și o îmbrățișă de la spate.

- O să fie bine. Tati o va aduce pe Alice acasă mâine.

În zadar încercase Aisha să îi vorbească pe cel mai dulce ton de care era în stare și să îi ofere dragostea ei. Era de parcă ar fi îmbrățișat o stâncă, Camy nu se clinti și nici nu îi dădea afecțiunea pe care o primea. Văzând acestea Aisha luase un biscuite și îl puse în câmpul vizual al mamei sale.

- Uite ce delicios arată. Sunt proaspete!

Camy nu aruncase nici măcar o privire biscuitelui auriu cu fulgi de ciocolată delicioși.

- Dacă nu ai să mănânci nimic tati se va supăra.

Camy nu reacționase iar prin urmare Aisha o lăsase singură în încăperea ei, în cușca pe care și-o clădise în jurul său în ultimii ani. Ușa închisă silențios dar pe care Camy o auzi ca pe o lovitură de tun îi trezi amintirea pe care o îngropase adânc și care contribuise la starea ei actuală.

Era iarnă iar în ciuda căldurii din casă Camy simțea că îngheață de frig. Avea pe ea două bluze foarte groase dar se simțea de parcă nu purta nimic și umbla prin zăpadă. Plecase din bucătărie renunțând la ceaiul de mentă pe care și-l dorise și se îndreptă spre living. Acolo îl găsi pe Ben privind ecranul televizorului fără nici un pic de interes. Coborâ cele câteva trepte, înconjură canapeaua și se așeză lângă el. Își trase picioarele sub trup și se ghemui la pieptul lui cald și plăcut unde se simțea în siguranță. Automat Ben o îmbrățișă iar ea oftă trist.

- Ce este? o întrebă el.

Camy nu dorise să îi spună. Tăcuse și privi la rândul ei ecranul televizorului.

- Ce te doare? mai făcu o încercare Ben.

Camy nici de această dată nu îi răspunse. Nu avea chef de vorbă iar singurul lucru pe care îl dorea era să nu îi mai fie frig. Văzuse o pătură pe cealaltă parte a canapelei și o luase grăbită. Când să se reașeze la pieptul soțului ei acesta se ridică și plecă. Ea rămase locului surprinsă dar cu o durere imensă, nu se aștepta să fie respinsă iar asta nu îi făcea deloc bine. Chiar și fără el alături ea se întinse pe canapea, o durere îngrozitoare de cap o apucase și simți nevoia de a se întinde.

- ... doar să vi cât mai repede, se auzi vocea lui Ben venind înapoi în living.

Brunetul venise lângă canapea și îngenunchie lângă chipul soției sale.

- Ce se întâmpla cu tine, iubita mea? o întrebă el.

Îngrijorarea și afecțiunea i se puteau citi în voce alături de altceva. Dure, o durere imensă care încerca să fie mascată cu tandreța cu care îi mângâia părul. După o perioadă de timp în care Ben crezuse că nu i se va răspunde Camy deschise gura și se chinui să vorbească.

- Nu mă simt prea bine.

Vocea ei era răgușită, știa și ea asta și se îngrozea. Nu avusese niciodată vocea răgușită. Ben, văzând-o astfel se aplecă peste ea și îi sărută fruntea. O senzație de bine o cuprinse iar ceva o încălzi în interior. Buzele lui erau incredibil de reci în comparație cu fruntea ei supra încălzită.