Spune-mi cum să te distrug

CAP 21 - Două jumătăți de inimă

-Otto a fost găsit mort azi dimineață,ne aruncă el motivul vizitei sale.Mama lui la găsit drogat cu nu știu ce substanțe la el în dormitor.

-Și credeți că eu sunt vinovat? Că l-aș fi omorât ca să mă răzbun pe el că ma amenințat? începe Jake să înșire motive,agitat ca naiba.

Polițistul sa apropiat de el și și-a așezat palmele le umeri săi,încercând să-l facă să respire și să se liniștească.La dracu,ținea la el.Oricât de mult îi uram eu pe polițiști,Joshua chiar ținea la el.
Chiar dacă fiul lui și el se urăsc de moarte.

Jake a tras aer în piept,strângând din ploape.Am impresia că era pe punctul de a face un atac de panică.Și-a dus o mână la piept și a făcut un pas în spate,îndepărtându-se de el.

Joshua nu sa mai apropiat de el și la lăsat să respire.A inspirat și experiat de câteva ori pe gură,apoi și-a deschis ochii,lăsându-și mâna să cadă pe lângă el,semn că reușise să treacă peste atacul de panică.Nu mi-a spus niciodată despre asta.

-Jake,nu te acuz de nimic,încercă să-l liniștească,dar mai mult îl enerva.

-Dar mă acuzați pe mine,i-o trântesc,lipindu-mă cu spatele de spătarul canapelei.

Joshua și-a strâns degetele în pumni,semn că îl călcasem pe nervii.

Dacă reușeam să mai fac asta încă un pic,urma să se căre singur.

Bărbatul a oftat și sa întors spre mine,luându-mi șapca din mână și așezând-o pe spătar,la câțiva centimetri de mine,că să nu pot ajunge la ea.Chiar voia să scoată cu disperare ceva de la mine,de parcă eu însămi l-am omorât.
Da,mă enerva tipul,dar nu aș fi fost niciodată în stare să-l ucid numai pentru atâta lucru.

-Am venit aici doar ca să pun câteva întrebări despre caz.Erai de față când parteneri mei au venit la secție cu fiica mea și cu Otto,în cătușe.

-Am fost acolo doar pentru că nu voiam să îl las singură pe Jake.Dacă chiar sunt acuzată de ceva,să nu mai pierdem timpul și să mă mergem,îmi întind mâinile în față,pregătită să urc în mașina și să fiu târâtă până la secție,unde urma să fiu acuzată că i-aș fi făcut rău nemernicului ăluia.

-Voi,adolescenții,sunteți al naibii de dificili,se plânge el.Le-am făcut o vizită tuturor celor care l-au văzut ultima dată în viață.Nu ești un caz special,domnișoară Jackson.Otto a fost obligat să ia acele droguri.Pe pielea lui au fost găsite urme,semn că sa zbătut cu cea sau cel care voia să îi facă rău.Oricine ar fi făcut asta,voia să se asigure că va tăcea pentru totdeauna.

Ding-Ding-Ding-tocmai își găsiseră vinovatul și mici măcar nu și-au dat seama.Cine dracului a fost dilărul lui Otto până acum? Cu cine ne-a amenințat el atunci când l-am închis?
Omul ăsta nu are toate țiglele pe casă sau pur și simplu nu vrea să vadă adevărul din fața lui?

-Aveți un dilăr psihopat în libertate,iar dumneavoastră ați apărut la ușa mea,ca și cum eu sunt vinovată de moartea lui.Conrad a fost dilărul lui Otto.Dacă cineva avea motive să-l facă să tacă,el este acela.

Acum eu eram cea care nu mai putea să respire.La dracu,totul venea peste mine ca o nenorocită de avalanșă.

-Eu și Brigitte nu l-am mai văzut pe Otto de când a fost închis.La liceu nu a mai apărut și nici nu am fost interesat să dau de el.L-am dat afară din echipa și deja i-am găsit un înlocuitor,preia cuvântul Jake.

Polițistul a lăsat privirea în jos,rușinat parcă,și apoi sa întins după șapcă.A scos ceva ce părea o carte de vizită din buzunarul sacoului,dar pe ea era scrisă numărul său de telefon.