Spune-mi cum să te distrug

CAP 21 - Două jumătăți de inimă

Cred că în ultimele 20 de secunde,cât l-am poftit pe polițist în casă,am pomenit toți sfinți.Ultima dată când un polițist ne-a trecut pragul,sa întâmplat o nenorocire.Am impresia că și de data asta va avea același efect.

"Copoii" sunt semn rău.Nu trec niciodată pe la tine ca să te întrebe ce mai faci,ci doar ca să îți spună o sută de întrebări și să te suspecteze în cazul în care încă nu l-au găsit pe criminal.De câini mai scapi,dar de ei,niciodată.

Dacă vor să te acuze de ceva,te vor căuta și în gaură de șarpe.Am închis ușa cu zgomot,ca să îi atrag atenția și să îi spui că nu era binevenit,și m-am răsucit spre el,strângându-mi brațele la piept.

Joshua și-a lăsat șapca de polițist pe spătarul canapelei,trecându-și degetele  prin păr,că să îl aranjeze.Pâna și gestul asta a lui mă enerva la el.Mai ales parfumul mult prea dulce pe care îl poartă.

Am impresia că se dau cu așa ceva în cazul în care dispar,ca dulăi lor să îi găsească mai repede,pentru că așa un parfum,nu poate fi confundat.Ar putea lua mireasma asta și pe lumea cealaltă și tot n-ar dispărea.

A analizat încăperea,de parcă aș fi ascuns o armă a crimei pe undeva prin casă,și jur pe ce am mai sfânt că l-aș da afară fără să-mi pese că își cheamă toată brigata să mai ia pe sus și să mă închidă direct în camera de interogări,cu o lampă în ochii și o cafea amară,la fel ca ei.

Așa tată,așa fiu,amândoi la fel de încordați și aroganți.Doar că lui Jace îmi permiteam să îi trag una,cu el..mă rog,aș fi putut să-i fac același lucru,dar dacă mama m-ar vedea după gratii,ar face infart.

Așa că trebuia să îmi potolesc nervii pentru moment.Până pleca dracului din casa mea și nu se mai întoarcea niciodată.De preferat,să uite că exist.Asta era tot ce îmi doream de la el.

-De ce sunt acuzată? îl întreb direct.

Nu puteam să fiu atât de calmă,asta îmi era firea.Nici măcar cu un polițist.Până la urmă,nu mai aveam 15 ani.Și nici un copil fără minte nu eram.

Joshua sa răsucit spre mine,cu un zâmbet amabil în colțul gurii.M-am abținut să nu îmi dau ochii peste cap,cu greu.

-Am venit doar să vă pun doar câteva întrebări despre caz,domnișoară Jackson.

Cineva și-a făcut temele.Păcat că nu o să mă găsească în baza lor de date.Sau ale altcuiva.N-am făcut nimic greșit de când m-am mutat aici.Dar voiam al naibii de mult să știu ce dracului caută la ușa mea.

Nu omorâsem pe nimeni,dar dacă mă gândesc mai bine,eu eram cea care avea nevoie de niște pază,cu psihoptatul ăla drogat pe urmele mele.
Voiam să îi dau replica,dar n-am mai apucat.Jake mi-o luase înainte.

-Putem vedea un mandat,domnule Wayley? iese din bucătărie,cu mâinile în buzunare,mergând ca la el acasă.

Joshua avea acea privire de tată îngrijorat,dar își făcea și datoria de polițist.Jake sa apropiat de el,iar omul și-a întins mâna în față,vrând să-l salute.

Jake sa uitat la mâna sa,apoi și-a pus brațele în sân,refuzându-l nu chiar politicos și subtil.Deci pumnul acela chiar era de la Jace.Dar am impresia că și el dăduse înapoi.

-Ce căutați aici,domnule? îl întreabă răspicat Jake.

Bărbatul și-a îndreptat spatele,luându-și privirea serioasă.Privirea aia de gheață.Cu toți o au.Și nu scapi de ea până nu văd cu adevărat că nu ești vinovat,dar asta nu înseamnă că nu te vor ține minte.

Sunt sigură că unii membrii ai familiei Wayley or să fie un nou ghimpe în coasta mea.Și chiar nu aveam chef să ajung la închisoare.

Cu adevărat,de data asta.Pentru ceva mai mult decât un singur pumn,pentru că,dacă îi mai văd moaca lui Jace Wayley,mama va trebui să vină și să mă scoată din pârnaie.