Psihologia renașterii

19

●Peti pov. 

I-am văzut curpul  lui Kiler cum cade în fața noastră, am sărit din cadrul uși, de unde am privit toatul, și l-am prins la un centimetru de a atinge gresia infirmeriei . 
Mitoko s-a năpustit asupra lui Juno cu lacrim în ochii în timp ce Alec a venit înspre noi. 
Alec- Cum e ? 
Eu- Are puls, dar dacă o să continue cu sângerare în ritmul ăsta nu știu cât o să mai supraviețuiască . Mitoko ! 
Degeba am țipat eu la ea, e într-o altă lume. Easte în al nouăle cer pentru faptul că îl are pe Juno viu, cu ocazia asta poate o să îi și zică ce simte, dar asta mai târziu . 
Am scos un pistol din buzunar și l-am încărcat, apoi am tras aproape de ea ăentru a o face atentă. 
Eu-Înțeleg bucuria ta, Mitoko, dar dacă nu îi oprim mai repede hemoragia asta lui Kiler, ne putem lua la revedere de la el. 
Mitoko l-a apucat pe Kiler de picioare și l-am urcat pe o masă din infirmerie. De aici pot spune că a urmat o luptă contra cronometru pentru a salva viața celui care ne-a păzit mereu spatele. 
Mitoko- Alec, adu-mi niște cuagulante ! 
Dobitocul din teatenția lui calsică a alunecat direct în sângele care se scurgea de pe  masă. 
Eu- Ești prost ! 
Am dat să mă aplec pentru al ridica de pe podea, da de unde ? Am câzut direct peste el și am început să râdem ca doi proști. 
Mitoko- Ieșiți afară dobitocisme ! Că o să moară cu voi. 
Am stat o oră după Mitoko pentru că aparent eu sunt o proast și Alec nu mai știe să se țină pe picioare. 
Mitoko- Am o veste bună și una rea, cu care să începem ? 
Alec- Veste bună ! 
Mitoko- Kiler e viu 
Eu- Și veste proastă care e ? 
Mitoko- O să aibă probleme mari cu piciorul . Trebuie să fac rost de o orteză fixă...
Mis.Teri- Avem noi una acsă. 
Mitoko- Uite o altă altă veste bună , dar cum o să ajungeți dumneavoastră până acasă ? 
Eu- Păi eu nu am nici un fel de rană gravă și o pot escort eu . 
Mitoko- Atunci facem așa. 
Am pornit cu Mis.Teri  spre casa ei printre miile de cadavre care se așternau multe cadavre . 
Mis.Teri- Scuze că va îmtreb asta ...
Eu- Vorbește cu persoana a doua ca abea am 14 
Mis.Teri- Bine de reținut, deci , pot să te întreb ceva ? 
Eu- Orice care nu este legat de Kiler 
Mis.Teri- De ce ai ales să devi criminală ? 
Eu- Este mai complicat de fel să explic. Nu pot să zic exact că am ales să devin o criminală, a fost ceva mai mult de salvare 
Mis.Teri- Cum așa ? 
Eu- Păi e din cauza orfrlinatului din care provin. Ceva  care nu poate fii numit chiar notmal,pot să îi zic mai exact un laporator de experimente la adresa copiilor. De acolo provin eu...
Mis.Teri- Cred că a fost grosnic 
Eu- Poate, faza este că atunci câd am stat în el eram obișnuită cu toate lucrurile de acolo. 
Mis.Teri- Dar asta tot nu explică de ce ai ales să fii o criminală 
Eu- Păi am învâțat pe ascuns să î-mi folosesc Ținta,puterea mea, așa am reușit să evadez acum  sase ani, acum sase ierni. 
Mis.Teri- Eu tot nu pricep, mai era cineva dintre prieteni tăi cu tine în acel laborator ?
Eu- Nu. După ceva zile am ajuns să dau nas în nas cu Juno. Ați văzut și dumneavoastră cum se îmbracă Juno, așa că eu l-a confundat cu unul dintre tipi de la orfelinat și , firește că, am încercat să îl omor. Lui Juno i-au plăcut apucăturilr mele de criminal motiv pentru care ma și dus la blocul 3K. Poate sună cam defazat,dar eu la început chiar îi uram. Mai eles pe Kiler
Mis.Teri- Nu aș zice asta , mai ales la modulu în care ai sărit să îl salvezi, dar de ce îl urai ? 
Eu- Din cauza numelui pe care mi la dat! Da, el mi-a dat numele de Peti, înai eram experimentul 4E3I , și nu doar pe el l-am urât. Pot să zic că aveam o problemă cravă cu tot blocul. Pe Kiler nu îl suportam pentru numele pe are mi-la dat și pentru că râde de faptul că nu știu să folosesc un cuțit, lucru care de altfel îl face și acum. Pe Juno nu îl suportam pentru că ma târât în bloc. Pe Alec nu îl suportam pentrunfaptul că vorbea pre mult , punea prea multe întrebari  și mansperiat cu modul lui în care arat. Mitoko mă enerva pentru că înși făcea prea multe griji pentru mine, iar Deaia pentru nepăsarea pe care o avea. 
Mis.Teri- Mie tot nu îmii vine să cred că nu îi suportai. Pari așa de apropiată de ei.
Eu- Exact, eram dea dreptu o idioată atunci . Prima lună aș fii dat orice ca să scap de acel bloc, dar acum aș face orice ca să rămân acolo.
Mis.Teri- Crde că noi Binecuvântați caracterizăm Blestemați mult prea dur. Sincer vorbind nu observ o diferență între voi, criminali, și orice altă persană din orașul nostru. 
Eu- Păi eu văd. Cealaltă parte a barierei este educată prin bunătate și grijă reciprocă,așa că acolo se oferă cea ce au primit înapoi. În timp ce pe partea asta a barierei, noi am fost educați prin durere,  așa că oferim celorlalți cea ce am fii vrut noi să primim. Aici vâd eu o diferență. 
Mis.Teri-Pentru prima dată, am impresia că un copil de 14 ani este mai trecut prin viață decât mine și vorbești cu o femeie care are trei copii. 
Eu- Tu pot să ai trei copii, dar asta nu reprezintă durerea vieți tale. 
Mis.Teri- Iar simt incultă 
Eu- Simtete cum vrei, schelete mai prost ca Alec nu găsești. 
Am început să râd alături de Mis.Teri până am ajuns la ea acasă apoi ne-am întors la bloc unde mi-am continuat rutina obișnui de ai face pe băieți proști din orice unghi, în special pe  Alec.  

Salut, criminalilor! Paște fericit și sport la ucis !