Aud ploaia izbindu-se de acoperis
Stand in camera mea pustiita
Mai devreme mi am tinut mortis
Ca o sa uit fiecare amintire traita.
Amintiri urate,pline de regret si dor
De atunci vocile din mine vorbesc in cor
Incerc sa le opresc, prezenta sa le o ignor
Dar nu imi iese, si mi vine sa mor...
Luna ma-ndruma si mi spune sa tac
In fiecare noapte cand stau afara
Simt in fiecare atom ca asta mi-e leac
Dar trebuie sa uit despre fiecare amintire ce n-a fost usoara.
Ti-ai ales un moment bun in care sa ma parasesti
Atunci cand eu eram in punctul de a ceda
O sa regreti si niciodata nu o sa mai gasesti
Pe cineva care te va iubi din nou asa.
Ma reintorc la zilele mele cu soare
In care straluceam precum un diamant
Caci sufletul meu era frumos ca o floare
Pe cand acum ,nimic din mine nu mai e important.
