Peste campul blestemat
Noi adesea am trecut
Iti iertam cate un pacat
Dar apoi deveneai mut.
Imi placea sa-ti spun mereu
Sub bolta cereasca
Ca Luceafarul sunt eu
In iubirea noastra.
Tu mereu ma ascultai
Si mi dadeai dreptate
Dar departe ma tineai
Eu in singuratate.
Ti ai cerut mereu iertare
Dar la ce folos
Cand de la atata suparare
Am pierdut timp pretios.
Aleg sa te urasc mai bine
Pentru ca a nu stiu cata oara
M-ai facut sa ma lupt cu mine
Si sa ma sting in fiecare seara.
Inca ma doare cand imi amintesc
De toate cele simtite
Cum am putut sa iubesc
Un om fara minte?
