Când pericolul arată atât de atrăgător încât te face să renunți la orice pentru el , lumea ta nu va avea niciodată o cale bună.
Iar când întunericul din jur te înconjoară, iar ție începe să îți placă ,e și mai grav.
Alexis era fata perfectă doar pri...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
16. Un loc plin de ură
Alexis
Simțeam mirosul de sânge până în oase.
Nu exista scăpare din locul ăsta , era infernul pe pământ. Când mi-am închis ochii ,am visat.
Am visat la un loc frumos ,cald și plin de bucurii. Un loc pe care ,speram eu , îl voi revedea într-o bună zi .
Până atunci - de câteva zile bune - trăiam prezentul. Un loc închis și sărăcăcios , duhnind a închis și îmbibat în sânge.Sânge de om. Sânge peste tot. Pe pereții mâzgăliți , plini de linii trase ca acele din spitalele de psihiatrie, pe podeaua șubredă care eram sigură ca se va prăbuși în subsol din clipă în clipă.
Plin.De.Sânge.
Mi-am amintit cu greu ultimele clipe in care eram conștientă. Imagini neclare jucau în fața mea dar erau degeaba. Amintirile - pe care oricum nu puneam mare preț - erau acum , și ele , pătate de sânge. Nu înțelegeam de unde atâta. În momentul final am reușit să-i surpind privirea unui om cunoscut dar fără rezultat în aflarea sa. Nici măcar o idee. Părea oarecum îngrijorat de starea mea ,încercând din răsputeri să facă ceva in privința celor întâmplate. ,,Prea târziu" i-am șoptit iar ochii mi s-au închis.
Picioarele ,care acum erau pline zgârieturi, atârnau legate pe podeaua murdară , chinuindu-mă cu greu sa le țin ridicate. Greața , pe care o simțeam în gât , se făcea tot mai persistentă cu fiecare respirație. Mirosul urât îmi inunda nările iar golul din stomac se mărea. M-am abținut și din a nu vomita , deși nu ar fi contat - podeaua era oricum murdară - dar un miros in plus m-ar fi ucis.
Frigul intra prin geamul spart iar priveliștea era total dezastruoasă. Niște copacii înalți și uscați atârnau de un gard care stătea sa se dărâme. Capăt de oraș am gândit. O dubă neagră era parcată după gard in timp ce doi oameni păzeau , neatenți , poarta mare de la intrare. Am recunoscut imediat mașina. Era aceași in care am fost forțată sa urc și aruncată în fundul portbagajului. Apoi adormită.
Hainele îmi erau rupte , lăsând la vedere mai multă piele decât ar fi trebuit. M-am chinuit cat am putut sa îmi acopăr o parte din sânul stâng dar în zadar. Mă rugam la toți sfinții sa nu dau de vreun obsedat sexual , deși eram ferm convinsa că am fost adusă într-un loc de genul. Frigul nu își mai încăpea locul din cauză că emoții puternicele au năvălit asupra mea.
Frică.Teamă.Nerăbdare.Furie.
Am tras puternic aer in piept simțind cum un atac de panică îmi cuprinde gâtul, strângând parca cu toată puterea sa. M-am uitat prin jur , în căutarea unui obiect ce m-ar putea ajuta sa îmi eliberez mâinile. Nimic. O masă putrezită stătea ascunsă într-un colț din cameră iar langa ea un sac care părea plin cu nisip. Ce le trebuie ?
