Prolog

85 9 0
                                    

Sunetele trompetelor sparg linistea multimii ,acestea prevestind intrarea mea pe scena.Nu e ca si primul meu discurs cand incercam sa-mi ascund emotiile. Acum , ultima oara din cei douazeci de ani de activitate ,doar trag aer in piept si inaintez spre mijlocul scenei urmarind multimea ochilor ațintiți spre mine si incep:

-Dragi studenti, ne revedem inca o data in cadrul Academiei Militare West Point.Fiind ultimul meu an ca director al acestei academii nu-mi doresc decat sa aduceti la fel de multe ,,roade'' precum in anii trecuti si sa ne bucuram impreuna de minunatele experiente ce vor urma.Asadar, va urez mult succes, si cum imi spunea in copilarie bunicul meu, odihneasca-se in pace, : ,, fiți schimbarea pe care o doriti in aceasta societate". A, si sa nu uitam: in acest an avem la dispozitie un nou corp academic unde dispunem de un nou anfiteatru, precum si sali de curs cu televizoare de ultima generatie si multe altele. Toate aceste datorita familiei Babaduk . Aplauze!

Multimea aplauda, iar eu ma retrag in spatele scenei pentru un ospat cu corpurile didactice lăsând studentii sa se instaleze in camerele de camin....

STOP AND LISTENWhere stories live. Discover now