Departe de toamnă,
Ești viață,
Dar simt negre,
Frunze căzând,
Mirosul de iarbă,
Uscată,
Și ploile reci,
Lăcrimând.
Departe de toamnă,
Ești viață,
Dar glasul vântului,
Surd,
Pictează riduri
Pe față,
Cu burnița timpului ud.
În șoapte,
La ușa din spate,
Vorbesc un demon și-un sfânt,
Aproape ești toamnă,
De viață,
Ca cerul senin de pământ!
Vitalie Gaiceanu
