Să nu lovești o bătrânică,
Cu ochii plini de bunătate,
Care-a muncit ca o furnică,
Cu mâinele de frig crăpate!
Să nu lovești o bătrânică,
Ea multe-n viață a văzut,
Cosând la copilași tunică,
Cu demnitate i-a crescut!
Să nu lovești o bătrânică,
Când merge singură în vale,
Cu glasul gingaș de bunică,
Ea te va îndrepta pe cale!
Să nu lovești o bătrânică,
Trecută prin război și chin,
De foamea roșie lovită,
Ea și-a învins al ei destin!
Dar dacă tu lovești în ea,
Oricât de greu și de durut,
Ca Phoenix se va înălța,
Dar tu mereu vei fi căzut!
