Mobilul lui Ricado incepu sa sune si ma intrerupse. A raspuns ca, dupa cateva secunde, sa se uite la mine ingrijorat fara sa spuna nimic. Isi inchise telefonul si, pentru a-mi evita privirea, a ales sa se uite in pamant.
R: - Trebuie sa mergem.
E: - Ce s-a intamplat?
R: - S-a intamplat ca nu vreau sa te pun in pericol, asta s-a intamplat. Luke se-ndreapta spre noi. Se pare ca i s-a facut dor de casa. Sa mergem!
Il vedeam atat de grabit, de agitat, il vedeam ca-i pasa.
R: - Eloise acum, grabeste-te! - ma trezise din gandurile mele -
E: - Da, sigur. - spun eu, putin derutata -
Ne grabeam amandoi spre masina. Am intrat, acesta incepand sa conduca cu viteza, gonind pe strazile destul de pustii pentru ora aceea. Am ajuns in fata usii apartamentului meu, dupa ce Ricardo a insistat ca e absolut necesar sa ma conduca pana in fata usii.
E: - Ne mai vedem, presupun.
R: - Fii sigura de asta! - imi spuse in timp ce un zambet ii aparu pe fata.
Am dat sa deschid usa cand o mana puternica ma apuca de brat si ma intoarse spre el, astfel incat in doua secunde eram surprinsa intr-o imbratisare calduroasa de-a lui. Am fost uimita de gestul lui, dar in acelasi timp incantata, chiar aveam nevoie de o astfel de imbratisare. Imi da drumul din stransoarea imbratisarii sale si ma saruta pe frunte.
R: - Nu vreau sa patesti nimic rau.
E: - Stai linistit. N-am sa patesc. - spun eu pentru a-l linisti, desi nici macar eu nu ma credeam
Pleca fara sa mai zica ceva, eu intrand in casa. Ma gandeam sa o sun pe Catelyn, dar noi deja nu mai eram ce am fost, ne distantasem, cu toate secretele astea nici nu-i de mirare. O intelegeam. Era greu pentru mine, nu aveam ce sa-i reprosez ei, care, sunt sigura, ca era confuza, foarte confuza. Ma durea capul si eram destul de obosita asa ca am decis sa ma intind putin in pat. Ma simteam din ce in ce mai obosita, pleoapele-mi erau din ce in ce mai grele, pana cand am cedat. Somnul m-a furat.
Ricardo pov':
Goneam pe strazi ca un nebun abia iesit din inchisoare care se bucura, in sfarsit , de libertate. Pacat ca eu nu ma bucuram. Dupa apelul primit de la Luke, eram tare curios despre ce vrea sa vorbim. Ma gandeam ca daca nu rezolv totul cat mai repede, Eloise o sa aiba de suferit. Ma inspaimanta gandul ca ar putea pati ceva. In scurt timp am ajuns acasa. Am intrat si l-am gasit pe Luke in living dand pe gat o sticla de vin de cea mai buna calitate. La naiba!
R: - Sper ca-ti place! E ultima ramasa din 1882.
L: - E delicioasa. Vad ca ai venit sa vorbim.
R: - Spune mai repede ce vrei!
L: - Te grabesti? Te asteapta in bucatarie.
R: - Ce? Cine? Cine ma asteapta in bucatarie?
L: - Mai bine te-ai duce sa vezi. A spus ca vrea sa vorbeasca cu tine, iar eu, n-o puteam lasa sa astepte afara. Ah, apropo sigur e ceva despre mine, asta ca sa nu fi uimit sau ceva...
R: - Nu ma mai uimeste nimic la tine.
L: - Grabeste-te!
Am alergat din living pana in bucatarie traversand holul, care, in momentul , asta mi se parea imens. Am ajuns in bucatarie unde am fost surprins de micuta Emily, de doar 10 ani care pregatea niste prajituri.( Emily nu-i o simpla fetita. De mica ea a invatat arta magiei. Se spune ca ar fi cea mai puternica vrajitoare de pana acum. Dupa parerea mea si cea mai mica.) Buclele ei aurii si ochii mari si caprui ma surprinsera placut. O ador pe fetita asta, in ciuda faptului ca nu zambeste prea des.
R: - Emily! Ce faci tu aici?
Em: - Trebuie sa vorbim. - spuse foarte serioasa -
Totusi, ceva imi spunea ca nu o sa termin de vorbit prea curand cu ea fiindca isi facu aparitia Luke.
L: - Chiar credeai ca o s-o ranesc? Si eu o ador pe Emily, nu uita. Doar e cea mai puternica de pana acum, trebuie s-o adori.
R: - N-o sa-i faci nimic rau.
L: - Cum as putea? Doar trebuie sa ma ajute cu planul meu.
Em: - Nu te voi ajuta sa faci ceva atat de stupid.
R: - Ai auzit-o.
L: - O sa o fac tandari daca nu ma ajuta. De-aia te-am chemat pe tine. Convinge-o!
R: - Ca de nu?
L: - N-ai fi vrut sa-ntrebi asta. Un singur cuvant Eloise.
R: - Ai auzit-o si tu pe Emily. N-o sa faca asta.
L: - Asta-i motivul pentru care esti aici. Convinge-o!
A dat sa se intoarca, dar furia deja-mi curgea prin vene. Ma cuprindea si i-am dat drumul. Am luat un cutit de pe masa si, pe la spatele lui Luke am incercat sa i-l infing in inima. Am crezut c-am reusit, dar acesta se intoarse cu fata spre mine, isi scoase cutitul, se uita la el apoi la mine si incepu sa rada.
L: - Jalnica, jalnica incercare. Stai sa ma opresc din ras. Cum am spus trebuie sa o convingi. Ah, si fiindca ai incercat sa ma omori ai obtinut si timp limita. Felicitari! Maine, la apus am nevoie de ea. Daca nu, sa-ti iei macar ramas bun de la viata lui Eloise. Ne-am inteles?
N-am spus nimic. Ce era de facut, de zis...? Privirea imi era atintita spre usa, iar din spatele meu se auzi vocea blanda a lui Emily.
Em: - Ce vei face?
Stateam cu privirea spre ea, gandindu-ma ce raspuns sa-i dau. Orice as fi ales ceva rau urma sa se intample.
R: - Cred ca va trebui sa...
Suspans! Din nou. Imi pare nespus de rau ca va las asa, dar ce e o carte fara suspans?
Multumesc celor care imi citesc cartea. Sunteti cei mai tari. Si multumesc si celor care ati vizitat cartea lui Avrile0010. Poate o vor vizita si altii. Vacanta frumoasa in continuare!
CITEȘTI
Who's the vampire?
VampireO fata, un vampir, ea cuminte, timida, el, baiatul rau. Ce se va intampla cand o simpla liceana il va intalni? Puteti afla printr-un singur mod....
