Ultimul dragon

A fost odată ca niciodată , o prinţesă care a primit în dar un cadou neobişnuit.Împlinise nouăsprezece ani,iar acest cadou avea să fie ceva cu totul şi cu totul deosebit.Avea părul bălai ca razele lunii,ochii mari,galeşi,umbriţi de gene lungi.Toată lumea era fermecată de atâta frumuseţe.De ziua ei,în loc să primească bijuterii, primise un ou de dragon.Mirată,îşi întreabă părinţii de ce i l-au oferit.Era mic ,de o culoare închisă şi deloc atrăgătoare.Ea le zise:

(-Mulţiumesc,dar la ce îmi foloseşte?)
(-Draga mea) ,îi răspunde tatăl,(acesta nu este un ou obişnuit,ci unul de dragon.Promite-mi că vei avea mare grijă de el.)

Fata îşi dăduse cuvântul şi îngriji oul cu toată fiinţa ei.În cele din urmă, din ou ieşi un dragon mititel şi drăgălaş,cu ochii albaştrii, precum oceanul.Fetei îi era frică să nu-l strivească cu mângâieri. Zilele trecură repede,iar timpul trecea limpede, şi dragonul crescu.

Într-o zi,fata îl scoase la plimbare prin pădure cu gândul să-l înveţe să zboare.În lumina soarelui,  aripile lui creau o umbră care-l făcea să pară şi mai înfiorător.În drumul lor,dădură de o poieniţă.Aici insectele roiau din floare în floare.O albină se puse pe botul dragonului iritându-l.
La un moment dat, dragonul a început să strănute flăcări în colo şi-ncoace.Fata a rămas înmărmurită de groază când a văzut mingi de foc căzând în jurul ei.După o vreme dragonul se calmă ,dar fata decise cu tristeţe,că pentru binele tuturor,trebuie să-l închidă pe dragon într-o cuşcă, departe de oameni,departe de pericole.

Fata îl vizită în fiecare zi şi îi aducea de mâncare,aşa cum era pe placul acestuia.Dragonul nu suporta să fie tratat în felul acesta,captivitatea reprezentând una din slăbiciunile lui , şi s-a gândit că ar fi mai bine să evadeze.S-a folosit de neatenţia fetei ,care nu închisese bine cuşca.Văzându-se liber ,o luă prin pădure fără să-i  mai pese de protectoarea lui,cât şi de panica stăpânei acestuia.

Trecură mulţi ani ,fata deveni regină, temută,dar si iubită,însă gândul la dragonul ei pierdut nu se stinse,dar norocul ei era pe cale să se înplinească.Regina a organizat o vânătoare de mistreţi pentru a-i ajuta pe cei săraci cu nişte vânat.Zgomotul puştilor a speriat animalele.Regina văzu o coadă ca de şarpe ieşind dintr-un tufiş des.Ridică puşca şi vru să tragă când observă doi ochii care o priveau cu duioşie.

Aruncă puşca şi sări să îl îmbrăţişeze:

(-Ce dor mi-a fost de tine),zise ea cu ochii în lacrimi.(Vino acasă,dar promite-mi că nu vei mai fugi de mine!Aşa de mult ţin la tine,deoarece eşti singura fiinţă ce-mi faci zilele mai bune!)

Dragonul acceptă să se întoarcă înapoi,ştiind că regina chiar a suferit dupa plecarea acestuia.Nu mare le-a fost mirarea când s-au întors la castel şi au văzut că Vrăjitoarea cea Întunecată a pus stăpânire pe împărăţie, ajutată de corbii ei malefici:

-(Oh,nu!Vrăjitoarea ne va nimici pe toţi!)

Oamenii speriaţi au fugit cu familiile şi s-au refugiat în pădure.Palatul era asediat din toate părţile.Oastea Reginei a fost luată prin surprindere şi încerca din răsputeri să salveze ce-a mai rămas din palat.Vrăjitoarea nu era aşa de uşor de oprit.Vrăjile ei erau puternice şi malefice.Niciun om obişnuit nu-i putea sta în cale.Regina ştia că va trebui să folosească unica ei armă pentru a o opri,unica ei scăpare.

Văzând teroarea,dragonul nu stătu pe gânduri şi se avântă în potopul creat de Vrăjitoare.Atunci războiul adevărat între bine şi rău se dezlănţui.Corbii zburau năvalnic ca o tornadă,blocând orice atac care putea fi îndreptat spre Vrăjitoare.Regina,călare pe dragon,încerca din răsputeri să omoare cât mai mulţi corbi cu sabia ei.Dar ciocurile corbilor erau rapide şi începeau să o muşte tot mai mult.Corbii cu ciocurile lor imense îl atacau violent.Prins în capcana lor,dragonul se înfurie şi scoase o flacără puternică care opri atacul Vrăjitoarei.Corbii s-au transformat în cenuşă,iar Vrăjitoarea era următoarea ţintă.În cele din urmă cu ultima ei şansă,Vrăjitoarea aruncă un fum otrăvitor care din nefericire răpuse dragonul.Lipsită de puteri ,prădătoarea ridică ochii spre Regina, care se năpusti asupra ei cu sabia.Astfel războiul a fost încheiat,dar cu consecinţe dureroase.Dragonul zăcea la pământ.Totul era ruinat,dar Regina rămase în viaţă pentru a-şi reclădi imperiul.

(După mult timp)

Regina l-a plâns mult timp pe dragonul ei care acum era doar un simbol pe tronul ei.Din nefericire,a rămas singură,fără tată,fără mamă,fără prietenul ei cel mai bun,dar aceasta a învăţat-o că prietenia adevărată e capabilă de sacrificiu,iar fiecare alegere în viată are un preţ valoros.

Sfârșit
                      ————————————

Short story:

   when I was 10 years old, I started writing this book, I was passionate about dragons. I signed up for a contest. in that competition you had to write a story or poem and I chose to write a story. the funny thing was that the results didn't come to me since then and I decided to publish the story here. this also happened with a poem that I also wrote for a competition and unfortunately I forgot to give it to the teacher.
I decided to write it in Romanian, because it is more original and sounds better than in English. this story is for those who like to read fairy tales. This book is more for children than for adults, because I made it exactly for children my age. I did my best to avoid grammar and expression mistakes. maybe the writing is not the best but i tried.
I don't remember exactly what the contest was called, but I couldn't wait for it to take place so I could participate. if you stayed until the end, thank you for your attention and for reading this story. I hope you liked it and thank you very much for your support.

(part two will be soon)
                        ———————————
1000 cuvinte