CAP 2 - Mai ții minte ce ți-am spus atunci?

Începe de la început
                                    

Daca o pierzi si pe ea,nu mai rămâi cu absolut nimic pe lumea asta.

Am ignorat vocea interioară.Am ieșit din camera,trăgând usa în urma mea.Mă mâncau degetele.Voiam să caut prin toate sertarele.Voiam să dau cumva de ele.

Dar n-am făcut-o.Am tot mișcat în sus si în jos acel pliculet de ceai în apa fierbinte de o jumătate de oră.Ma uitam în gol.

Peretele părea al dracului de interesant.Nu îmi plăcuse niciodată verdele închis pe care îl alese mama pentru a vopsi întreaga noastră bucătărie.

Nici eu nu eram moartă după hainelor mult prea colorate.Dar aveam ceva cu gecile de piele.Nu conta nici daca era verde cu picățele mov.Aveam un lucru în comun cu el.

Unul singur.Si mi-aș fi dorit să nu îl am.
Ochii îi aveam de la mama.Ochii căprui,cu un pic de verde în ei.

Nu voiam sa știu mai multe despre el.Nici cum s-au cunoscut,nici daca al doilea meu prenume a fost ales de el sau nu,nici cum era el înainte sa apar eu si sa decida sa o ia la fugă.

Îi spusesem destul de clar asta mamei.Insista că este totuși taică-miu,dar nu mă încălzea cu nimic.

Nu aveam să-l iert niciodată.Nu merita deranjul ăsta.Ar fi trebuit să fie aici,cu noi,alături de noi,sa îmi fie un nenorocit de model,să mă protejeze.

Locul acela,cel din capul mesei,n-o să mai fie ocupat și a treia oară.Si chiar daca o sa fie,o sa ma asigur ca acel cineva o sa îl merite cu adevărat.

Telefonul a început să vibreze pe masă.Mi-am luat privirea de la perete,uitandu-mă la ecran.

Spencer.

Raspund,lasandu-ma pe spătarul scaunul,cu ceașca de ceai între mâini.

-Ai sunat să ma verifici?

Muzica se auzea pe fundal.Petrerea era în toi,iar Spencer si Athena erau fix în mijlocul ei.

-Cum te simți? Athena mi-a spus ca nu te prea te simțeai în apele tale.

De ce dracului nu își poate ține fata asta nasul departe de treburile altora? Într-un din zilele astea,o sa îi lipesc buzele cu lipici.

Am lăsat ceasca jos,am luat telefonul între degete și am spus tare,să mă poată auzi.

-Spencer,îți jur că dacă i-ai spus mamei despre asta..

-Nu am spus nimănui nimic, Brigitte.Calmează-te dracului,îmi zice el,până nu îți explodează ceva la cap.

Nu mai aveam mult.Îmi încleștasem pumnul,unchiile mi se înfigeau în carne.

-Bucură-te,îi spun eu.În felul ăsta,Athena poate primi în sfârșit sută la sută din atenția ta.Nu vei mai fi nevoit să îți mai faci griji pentru nebuna de mine.

Auzeam foșnete,voci și multe țipete pe fundal.Cred ca cauta un loc mai retras ca să se poată face auzit.

-Rămâi unde ești.Vin spre tine.

Închide,fără să apuc sa i-o întorc.Să îi spun să își vada dracului de perecerea și de iubita lui,și să nu își mai facă atâtea griji pentru mine.

-Perfect! Vino! Tu îmi mai lipseai.

Am azvârlit telefonul într-o parte și am țipat tare,din toți plămânii.Mi-am sprijinit în coate,măsându-mi tâmplele cu degetele.

O sa mă termine el înaintea pastilelor.

Voi claca și ma voi trezi într-o farmacie,cumpărând drăciile alea pentru a nu știu câte oară.

Spune-mi cum să te distrug Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum